Lemnul destinat consumului casnic, mai pe româneşte spus lemnul de foc, a redevenit, la nivel global, subiect de dispută. Abordările protective ale "verzilor", care şi-au făcut... norma în ultimul deceniu sunt, astăzi, contracarate de solide argumente economice. Problema nu poate fi tratată cu acceaşi măsură peste tot în lume, interesele zonale fiind cele care primează, în mod firesc.
ANALIZE COMPARATIVE
Pentru ţările în curs de dezvoltare sau cele întârziate din punct de vedere tehnologic lemnul de foc este la fel de vital ca şi alimentele. Preţurile cresc însă în mod exponenţial la ambele categorii de produse, punând în dificultate echilibrul economic al naţiunilor respective. Conform ultimelor studii, SUA şi India consumă, anual cam 130 de milioane de tone de lemn de foc. Numai că în SUA această cantitate acoperă 3% din necesarul naţional de energie, în timp ce în India acest procent este de 25%.
La nivel global se constată o restrângere severă a suprafeţelor împădurite, la exploatarea iraţională adăugându-se, mai nou, pagubele uriaşe produse de incendiile spontane sau provocate. Simultan, prin politici protective, ţările tradiţional exportatoare de material lemnos pentru ardere au devenit importatoare, înclinând balanţa tăierilor masive către ţările din lumea a treia. Anumite zone au trecut la politici comune. Aşa fac, spre exemplu, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Norvegia care au programat, pe termen mediu şi îndelungat, reducerea consumului de produse petroliere şi mizează pe exploatarea raţională a rezervelor proprii de material lemnos.
ALTERNATIVE TIMIDE
Intenţiile perfect justificate de a salva pădurile de la tăiere sunt minate de creşterea continuă şi insuportabilă, pentru unii, a preţurilor la combustibilii proveniţi din petrol şi la gazele naturale. Soluţiile alternative, cum sunt peleţii (despre care am sc
