Inginerii români căutau soluţii pentru folosirea biogazului ca sursă al­ternativă de energie. Sovieticii pre­zenţi la Târgul Internaţional Bu­cu­­reşti au declarat că România ocupa lo­cul I între ţările de la care URSS-ul im­porta utilaje şi instalaţii pe­tro­liere.

ŢARA, PE "BIOGAZ"

La sfârşitul anilor '80, în Ro­mâ­nia apăruse moda "biogazului", considerat, pe atunci viitorul în­lo­cui­tor, deosebit de ieftin, al carbu­ran­ţilor clasici. Adaptate special pentru a putea consuma acest com­bustibil neconvenţional, foarte multe dintre autobuzele acelor vremuri circulau prin oraşe având in­sta­late deasupra lor nişte rezervoa­re lungi, asemănătoare unor bombe. Pa­rafrazând cu mult mai celebrul nume al bombei ato­mi­ce "Enola Gay", românii le ziceau tiribombelor instalate pe autobuze "Elena Gay". Directiva folosirii biogazului fusese dată de câţiva ani, dar la Plenara CC al PCR din vara anului 1989 Nicolae Ceauşescu a revenit cu precizări:

"Este necesar să trecem, încă din acest cincinal, de anul viitor, la utilizarea mai largă a surselor de energie neconvenţională, astfel încât, prin folosirea biogazului, a biomasei, a energiei solare şi a celei eoliene să se asigure în întregime, necesarul de energie al tuturor localităţilor rurale, pentru a nu se mai apela la sistemul energetic naţional". Bineînţeles că aceste cu­vinte nu au rămas nebăgate în seamă, iar în octombrie 1989, mulţi specialişti le-au preluat "din zbor" şi le-au dus pe noi culmi. Atunci, inginerul Corneliu Craiu, director al Institutului de Cercetări şi Proiectări pentru Epurarea apelor Reziduale afirma: "După cum demonstrează cercetările, biogazul, produs în instalaţii simple, ieftine este şi poate fi, una dintre sursele de energie neconvenţională cu o largă arie de răspândire şi utilizare."

EXPORTĂM ÎN URSS

Prezent la Târgul Internaţional Bucureşti, Andr