Cea mai mare grupare de contrabandişti de alcool din istoria României după 1989 a imitat mai multe procedee folosite de mafioţii americani în perioada prohibiţiei 1920-1933. Anchetatorii au observat că TIR-urile contrabandiştilor, încărcate cu butoaie pline cu alcool contrafăcut, foloseau ca antemergător, pentru a se feri de barajele poliţiştilor, maşini cu numere false. Procurorii DIICOT au remarcat că membrii bandei foloseau pentru comunicare staţii radio de emisie-recepţie şi schimbau des frecvenţa pentru a nu putea fi interceptaţi.

O parte din alcoolul contrafăcut era furat dintr-o fabrică legală, din localitatea Gruiu-Ilfov, cu ajutorul unei conducte care trecea pe sub pământ, fiind colectat într-un depozit din inox îngropat în pământ. Întreaga activitate a grupării era coordonată de Şerban Dorian, zis „Doru Ingineru”, cel care conducea organizaţia cu ajutorul rudelor, asemenea „Naşilor” din Chicago.

În hale improvizate din Bucureşti se produceau băuturile contrafăcute, care erau îmbuteliate cu ajutorul unei staţii performante, iar sticlele şi etichetele erau similare cu acelea ale mărcilor Alexandrion, Cava D’Oro, Unirea, Sankt Petersburg, Stalinskaia. „Doru inginerul” avea o reţea de distribuţie bine organizată. Tribunalul Bucureşti a decis arestarea a 30 dintre contrabandişti.