Pentru că merge şi prin foc să ducă cu bine corespondenţa sibienilor, sibianca Elena Stancu este unul dintre cei mai apreciaţi factori poştali. Pe vânt, pe ploaie, viscol ori călduri toride, îşi desfăşoară activitatea cu aceeaşi consecvenţă şi devotament de două decenii. Cu geanta plină de vreo douăzeci de kilograme de corespondenţă, ziare ori pliante cu reclamă, Elena Stancu face zilnic mulţi kilometri pe străzile oraşului Sibiu. Este factor poştal şi lucrează la Oficiul Judeţean de Poşta Română Sibiu din februarie 1990. „A fost foarte greu la început, după trei zile am zis că nu mă mai duc. Am început să plâng iar soţul meu mi-a zis «Eu nu te-am trimis!». Atunci m-am ambiţionat şi m-am dus şi a patra zi la lucru, am zis să încerc din nou. Şi au trecut douăzeci de ani de atunci. Trebuie să ai răbdare şi să-i înţelegi pe toţi, că fiecare are o durere“ , povesteşte Elena Stancu.
A fost frezor aproape un deceniu
Înainte de a fi poştăriţă, Elena Stancu a lucrat nouă ani ca frezor. „Era muncă de bărbat, dar asta a fost. Dacă nu mi-a plăcut altceva...“ , spune femeia. A renunţat pentru cinci ani la serviciu ca să-şi crească copiii, considerând că nimeni nu poate face această muncă mai bine ca o mamă, şi postul de factor poştal l-a găsit fix când s-a hotărât să înceapă munca. „Eu aş fi stat acasă cu copiii în continuare, dar nu ne ajungeau banii, erau deja trei copii. Nu pleci la lucru doar de dragul de a pleca, mai pleci şi de nevoie“ , conchide poştăriţa. S-a acomodat cu lucrul la poştă, cu sectorul pe care-l are şi cu drumul pe care zilnic îl ia la picior. Intemperiile atmosferice sunt singurele cu care nu se prea împacă. „Vremea urâtă este cel mai mare duşman, cum a fost şi ploaia de marţi. M-am dus acasă să mă schimb, că nu mai puteam. Intri în case la oameni şi nu poţi să te duci ud leoarcă“ , explică Elena Stancu. Culmea, greutatea gen
