„Nu aveam înălţime, la 1,74 m nu erau perspective să avansez“, îşi aminteşte Mihai Telechi. A pornit pe alt drum, care avea să-i aducă şi consacrarea. Profil
Născut. 3 septembrie 1951, Nădlac
Studii. IEFS Bucureşti, Manageriat al Şcolii româneşti
Experienţă. Sportiv, profesor, antrenor
Familie. Căsătorit, doi copii
S-a apropiat de sportul cu mingea la fileu în anii şcolii, iar la final de ciclu, a fost la un pas să ajungă în curtea Stelei. În 1969, la o tabără de pregătire ţinută la Câmpulung Moldovenesc, l-a remarcat un antrenor al „militarilor“. A refuzat.
Prietenul său Sabin Lucea, vicecampion naţional de judo, l-a invitat la antrenamente. S-a prezentat la selecţie, alături de încă treizeci de candidaţi. După patru luni, au rămas trei. A reprezentat clubul sportiv IEFS Bucureşti. „În 1971, am participat la prima ediţie a Divizei A. Am terminat pe locul 3, apoi în fiecare an am fost pe podium. Probleme aveam cu Dinamo şi Rapid“, rememorează arădeanul.
A reprezentat şi lotul naţional universitar al României. Prima experienţă a trăit-o în Franţa, la Strasbourg. A doua, la Moscova. „Aveam meci cu echipa Rusiei. Colegul meu, Ştefan Mureşan, a luptat atunci cu Vladimir Putin! A pierdut lupta. Doar eu am reuşit un egal, cu Boloşov, cel care anul următor avea să devină campion european“, povesteşte Mihai Telechi.
Mândru de sportivii săi
Revenit la Arad, s-a pregătit la clubul Vagonul, sub comanda legendarului Mihai Botez. A preluat în 1974 catedra de judo de la Clubul Sportiv Şcolar Gloria, luând decizia să renunţe la lotul naţional. Lipsea cam patru, cinci luni din oraş datorită convocărilor, timp în care sportivii pe care-i pregătea se pierdeau şi era nevoit să o ia de la capăt.
Aşa că a decis să se dedice sută la sută antrenoratului. Primul nume câştigător a fos