Răzvan Exarhu: „Un director de strategie de comunicare al unui trust de presă a plecat la sfârşitul lui septembrie să trăiască pentru cel puţin un an într-un bungalou, la 2 minute de plajă”.

Brăduţ Florescu, publicitar experimentat şi călător profesionist, a ales să se retragă, împreună cu cei 10.000 de euro puşi deoparte şi trei cunoscuţi, pe insula Koh Pha Ngan din sud-estul Thailandei. Cam aşa începe începe povestea care continuă zilnic pe blogul lui, bradut-florescu.blogspot.com, cu subtitlul - Vom trăi şi vom fi liberi:

Am pus ceva bănuţi deoparte. Nu mulţi. Nu vreau să cumpăr case sau terenuri pe-aici, nu vreau să deschid afaceri sau să petrec până dimineaţă cu sexy-asiatica. Vreau să învăţ să trăiesc cu cât am nevoie. Dacă învăţ, pot să stau aici un an, doi, trei. Dacă nu, ştiu câţiva oameni care or să mă aştepte la aeroport. N-am fugit de nimeni şi spre nimic. Mi-am luat dreptul de a exista, pur şi simplu, de a trăi ca un simplu om, necondiţionat de naţionalitate, statut social, istorie şi istoric, trecut şi aşteptări. Dreptul de a mă plimba dacă vreau şi de a sta dacă vreau, dreptul de a nu face baie în mare şi de a nu sta la plajă doar pentru că sunt aici. Dreptul de a nu încerca bucătăria thailandeză sau curvele thailandeze. Dreptul de a nu fi nicăieri, nicicând.

Îl cunosc pe tip, nu l-am mai văzut de câţiva ani, citeam ce scria pe blog şi la www.amazingrace.ro şi mi-a plăcut foarte tare gestul lui, cu atât mai mult cu cât îi seamănă foarte tare. Am citit mai multe reacţii pe net şi mai toate sunt încărcate de un tip de melancolie centrată pe neputinţa de a duce la capăt o hotărâre asemănătoare. Am pleca şi noi, dar nu putem chiar acum, pentru că avem treabă, pentru că nu avem curaj, pentru că avem rate, slujbă, prietenă, câine, pentru că ne iubim ţara şi Transfăgărăşanul.

Anul sabatic sau downshiftingul f