Tot romanul priveste catre seful statului si asteapta de la el sa ii vina izbavirea. Toti politicienii urla in gura mare ca de vina pentru toate nenorocirile si disfunctionalitatile statului este tot presedintele tarii.
Seful statului insusi a uitat de limitele puterii sale si a inceput sa promita, sa ameninte, sa dea verdicte economice ca si cum in pielea lui ar intra si premierul si toti ministrii la un loc.
Una peste alta, toata Romania a uitat de unde a plecat si, mai ales, a uitat sa priveasca unde a ajuns. Cu totii parem sa fi uitat ca parghiile presedintelui prin care poate actiona asupra economiei, asupra Guvernului sau asupra vietii sociale nu exista. Invatati in cei 50 de ani de comunism sa depindem de un singur om, se pare ca cei doar 20 de ani care au trecut de la Revolutie nu au fost suficienti pentru a ne invata cu adevarat ce este democratia.
In aceasta ecuatie ne aflam cu totii in eroare. Politicieni, guvernanti, membri ai societatii civile, cu totii avem cele mai mari asteptari de acolo de unde nu ar trebui sa avem prea multe. In schimb, ar trebui sa incep sa invatam sa privim exact spre locul din care s-ar putea rezolva problema.
De ce apare Traian Basescu si ne ameninta ca nu vor mai fi bani de pensii si de salarii incepand cu 2010 si nu face acest lucru fostul si actualul premier? Cum ar putea dansul influenta acest lucru? Doar numind un premier economist isi imagineaza ca va rezolva toate problemele economiei nationale? Si daca este asa, de ce nu a facut aceasta numire in urma cu un an, cand si atunci criza economica era principalul obiectiv al Executivului.
Pe de alta parte, daca aceasta informatie era cunoscuta la Cotroceni, atunci ea trebuie sa fi fost cunoscuta mai inainte la Guvern. Anuntand acest lucru, Traian Basescu realizeaza un act de buna intentie sau dimpotriva? Anuntul a ven
