Pentru un miliard de oameni din întreaga lume, efortul zilnic de a cultiva, cumpăra sau vinde alimente este cea mai mare luptă a vieţii lor. Să ne gândim la micul fermier tipic. Ea locuieşte într-un sat, se trezeşte înainte de zorii zilei şi parcurge mai mulţi kilometri pentru a aduce apă. Dacă seceta, mana sau dăunătorii nu îi distrug recoltele, s-ar putea să obţină suficiente alimente pentru a-şi hrăni familia şi poate chiar îi mai rămâne ceva să vândă. Dar nu există niciun drum către cea mai apropiată piaţă.

Acum să ne gândim la un tânăr dintr-un oraş aglomerat, situat la 200 de kilometri distanţă. El are un job din care nu câştigă prea mult. Merge la piaţă, dar alimentele sunt stricate sau preţurile sunt inaccesibile. Ea are alimente de vândut şi el vrea să cumpere, dar simpla tranzacţie nu poate avea loc. Rezolvarea acestui gen de probleme face obiectul programului de „securitate alimentară“ - crearea condiţiilor pentru fermieri să facă o agricultură eficientă şi asigurarea că alimentele respective ajung la consumatori.

Securitatea alimentară reprezintă convergenţa mai multor probleme: secete şi inundaţii cauzate de schimbările de climă, modificări în economia globală care afectează preţul hranei şi creşteri ale preţului petrolului, care măresc cheltuielile de transport. Securitatea alimentelor nu se referă numai la hrană. Foamea cronică ameninţă indivizi, guverne, societăţi şi frontiere. Oamenii înfometaţi sau subnutriţi sunt disperaţi, ceea ce duce la tensiuni, la conflicte şi chiar la violenţe. Din 2007, au existat revolte din cauza foamei în peste 60 de ţări.

Administraţia Obama priveşte foamea cronică drept o prioritate a politicii sale externe. Alte ţări ni se alătură. Principalele ţări industrializate au promis peste 22 de miliarde de dolari în următorii trei ani pentru a impulsiona dezvoltarea agriculturii. @N_P