- Diverse - nr. 401 / 17 Octombrie, 2009 Dezolat, intr-un oras in care numai oficiul de pompe funebre mai poate emite vreun licar, pentru ca, datorita utilitatii lui mult mai mari, a devenit un fel de primarie, imi amintesc ca am scris cu ceva timp in urma despre un, deja oarecare, Pipi Tava, stalinoid exemplar de relicvariu politic, un sabotor al culturii cand ultimul pilon nezdruncinat al oamenilor ca sa nu faca stanga-imprejur catre primate era accesul la cultura. Ei bine, apa Tarnavei Mici a curs, multi dintre noi crezand ca spala nimicnicia acestui zgarci in carnea normalitatii. Am trait mandate, strangeri de mana perfide, pe de o parte, ca sa constatam ca urmatorul e la fel. Ca doar dictatorul s-a schimbat sau joaca in deplasare, din spate, ca un Basescu teleghidandu-si Bocul, mai mare in functie, dupa reteta Putin-Medvedev, de aceasta data. Intr-un oras mort, pe marginea prapastiei, cu someri cat iarba, ce-o sa ajunga cu industrie la pamant si furata de-a lungul anilor, nici nu se stie de cine, cum furau soldatii din case in Al Doilea Razboi, dupa plac, intr-o institutie de cultura, datorita unui om, ajutat de inca vreo cativa, se mai intamplau lansari de carte, acte de cultura care nu schimbau istoria literaturii, dar care erau extraordinare pentru comunitatea lor, erau un motiv de a nu pleca, erau un mod de a face cultura adevarata. Acest om, datorita caruia cultura Tarnaveniului a mai existat, e poetul Razvan Ducan. Oficiul de pompe funebre, prin reprezentantii lui, Camera lorzilor imbecili, a gasit de cuviinta sa ceara si de unde nu e, cand se face cultura cu bani adusi de acasa, cu cafea si covrigi dati din mila, ca la cersetori, dansii, de sus, au inceput sa considere ca aceasta mireasa numita cultura trebuie imediat dezbracata, ii trebuie data o palma peste buca stanga, ca doar nu batem dreapta!, si trimisa pe centura, printr-un mars afara,- ati ai dra