Ora 11.30 noaptea, autostrada Salzburg-Linz, credeam ca putem rasufla usurati. Era vineri, 2 octombrie, in drum spre Romania, din Germania. Am trecut dintr-un ambuteiaj in altul, pana am ajuns la granita austriaca. Autostrazile se repara si se extind, traficul e gatuit pe alocuri. In plus, lumea pornise in weekend prelungit si sarbatoresc, de ziua unificarii Germaniei. Noi am serbat-o intr-o parcare din Alpi, cu masina in pana, holbandu-ne neputinciosi la motorul ei spart.
Cum s-a intamplat? Habar n-am, caci de noua ani, de cand am Opelul asta Tigra -Tigrutul cel verde, cum il alintam - , n-am avut nici o treaba. Am dat drumul la cheia de contact, am plecat, de intestinele masinii s-a ocupat service-ul unui grec.
Pe drumul spre Romania, mi s-a aprins un bec galben de avertizare. Eram in plin ambuteiaj, n-am putut iesi imediat. Dupa vreo cinci kilometri am tras pe banda de rezerva, am mai rulat putin in miros de ars si am scos masina din trafic. In parcarea Allhaming, motorul si-a dat duhul.
Asteptandu-l pe Godot
Dupa o tigara de nervi, primul lucru a fost telefonul la ACV, un club auto similar ADAC-ului. Au serviciu non-stop, insa apare o mica problema, caci nu mai eram in Germania, ci la vreo 20 de km de Linz. Angajatul ACV ne localizeaza in sfarsit pe harta si ne promite sa alerteze, cat de curand posibil, „colegii de la international”. Ne promite un telefon de la acestia, „peste o jumatate de ora”. Jumatatea de ora trece, mai trece inca o ora, apoi inca o jumatate.
E frig, se perinda tot felul de microbuze, care parca isi dau intalnire in parcarea cu pricina. Baietii schimba impresii de dupa miezul noptii si apoi pleaca in tromba mai departe.
Sun din nou la ACV, de cateva ori imi raspunde robotul, cu glas cristalin si mesajul enervant: „Toti angajatii sunt momentan ocupati”. Asa o fi, insa nu re
