De 16 ani, bărbatul curăţă hornurile braşovenilor. Secretele meseriei de coşar le-a moştenit de la bunicul lui, care toată viaţă a avut grijă ca hornurile oamenilor să fie curăţate. Profil

NĂSCUT: 5 martie 1979, Comuna Apaţa, Braşov

FAMILIE: căsătorit, doi băieţi

STUDII: Şcoala Generală Apaţa

Puţini sunt cei care nu cred în norocul pe care îl aduce hornarul. În general, cei care întâlnesc pe stradă un coşar îl ating, pentru a avea noroc tot anul. Acelaşi lucru ni l-a mărturisit şi Ion Gancea, care, încă de la vârsta de 14 ani, curăţă funinginea din hornurile braşovenilor. „De multe ori mi se întâmplă să alearge lumea după mine, să mă atingă ca să le port noroc. Ăsta este un sentiment plăcut, dar puţini ştiu că munca de coşar este grea“ , spune bărbatul.

Chiar dacă mulţi sunt bucuroşi să-l vadă pe coşar, Ion nu este mulţumit întru totul de ceea ce face. Îi pare rău că vremurile au fost altele şi că nu a reuşit să-şi continue studiile. „Părinţii mei erau comercianţi şi veneau doar seara acasă. Aşa că, trebuia să stau acasă şi să am grija de cele două surori ale mele, să le dau de mâncare şi să le îmbrac“, mărturiseşte coşarul.

A moştenit meseria de la bunic

Secretele coşeritului le-a învăţat de la bunicul său, care a desfundat mii de hornuri în tot judeţul. „De când eram copil mergeam cu bunicul pe unde avea lucrări. El m-a învăţat cum se strânge sârma cu care lucrăm şi cum se curăţă, corect, un horn“, mărturiseşte coşarul. Tot bunicul a fost cel care l-a învăţat pe coşarul Ion, cum să facă sobe de teracotă şi şemineuri.

Meserie murdară

Bărbatul este fericit că are o meserie şi poate câştiga câţiva bănuţi, dar nu se simte pe deplin împlinit. Asta deoarece consideră că a fi coşar este o muncă grea, riscantă şi, mai ales, murdară. „Coşeritul este o meserie foarte mur