Urmeaza "Cantarea Romaniei" - faza pe democratie. Ne pregatim sa masuram unde ne-a impins istoria in 20 de ani, in ce masura am pus umarul ca despaduchem tara, sa-i taiem unghiile, s-o pregatim sa ne suporte dorinta de-a iesi la liman fara sa-si piarda mintile.
Sa constatam ca Silviu Brucan a fost de-un optimism duios. Sa ne gandim cu groaza ca "poporul vegetal" se tot desfrunzeste, dar de aceasta data cu galagie, voluptos. Ca priveste fix o bucata de branza pe care odihneste o musca pe care nu o vede, dar stie ca-i acolo, si-i transmite boli. Are o certitudine, dar n-o poate scarpina.
Si in fond, de ce s-o inlature? Dementa e singurul lucru palpabil in evolutia societatii, si dupa 20 de ani nu reusim decat sa inchidem un cerc: am inlocuit damblaua unui om cu mai multe damblale.
Cacealmaua politica
In momentul eliminarii lui Dan Nica, daca PSD ar fi desemnat alt gestionar la Interne, criza s-ar fi terminat, spun pedelistii. Ar fi urmat Ecaterina Andronescu, completeaza social-democratii, deci ajungeam tot acolo. Unde? La parasirea guvernarii. Era imposibil pentru PD-L sa renunte la revocare, sau pentru PSD sa nu fie solidar cu Nica? Intreaba poporul. In Romania politica, nimeni n-a facut niciodata un pas inapoi, deci nu putea sa inceapa taman acum, inaintea alegerilor prezidentiale, raspunde istoria.
Care istorie a curs mai departe si a ajuns la motiunea de cenzura. O noua inclestare pentru a gasi punctul slab al adversarului. Poate-poate crapa, sau renunta la pozitia de forta. Nimeni nu vede cartile celuilalt, dar fiecare se bazeaza ca o fi, printre ele, si una slaba.
PSD are convingerea ca din opozitie va putea arata incapacitatea guvernului sa gestioneze criza pe care au provocat-o Traian Basescu si ai lui. PD-L ca va reusi sa demonstreze neputinta fostilor parteneri de-a-si abandona orgoliile
