Defileul Dunării merită vizitat toamna. În primul rând pentru pădurea colorată, care se oglindeşte în apa învolburată şi pe care nu vă veţi mai plictisi s-o priviţi. Într-un top al celor mai frumoase regiuni din ţară, Cazanele Dunării ar obţine probabil un loc fruntaş. Parcul Naţional Porţile de Fier include Cazanele Dunării, prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei şi Almăjului), ale Munţilor Mehedinţi şi o parte din Podişul Mehedinţi, precum şi fâşia de lac ce aparţine teritoriului naţional al României. Însă regiunea cea mai spectaculoasă o constituie „Cazanele Dunării” - denumite aşa deoarece bulboanele formate de apa adâncă dau impresia că fluviul „fierbe” între stânci - lângă localităţile Eşelniţa şi Dubova.

Venind dinspre Orşova, „Cazanele” sunt împărţite în Cazanele Mici (în zona Eşelniţei şi care se află la doar câţiva kilometri de cele mari) şi Cazanele Mari, situate dincolo de Golful Dubovei şi dominate de Înălţimile Ciucarului Mare. În mijlocul Cazanelor Mici se deschide Valea Mraconiei, străjuită de figura săpată în stâncă a regelui dac Decebal. Arheologii au descoperit în aceste locuri una dintre cele mai vechi forme de artă de pe teritoriul românesc, „Idolul de la Cuina Turcului”.

În aval de confluenţa Mraconiei cu Dunărea, apele fluviului pătrund într-o zonă largă, cu relief domol, pe malul sârbesc fiind tăiată în piatră „Tabula Traiana” şi o porţiune din vechiul drum roman, început de Tiberiu, în anul 33 după Hristos, şi terminat de Traian, în anul 105 după Hristos, pentru cucerirea Daciei. Frumuseţea sălbatică a zonei este dată şi de relieful carstic, ce a format nu mai puţin de şapte peşteri în regiune. Printre acestea amintim peştera Ponicova (peştera Liliecilor) - cu o lungime de 1.660 metri şi peştera Veterani - consacrată de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. Mergând spre Moldova Nouă, se pot zări ieşin