Meseria de pantofar a învăţat-o din familie, de la tatăl şi unchiul său şi, de 50 de ani, repară zilnic pantofii bistriţenilor, într-un atelier din centrul oraşului. Francisc Struţa şi-a dedicat întreaga viaţă reparaţiilor de încălţăminte. A intrat prima dată într-un atelier de reparaţii, pe vremea când era încă mic copil, pe la vârsta de şapte ani. Meseria a moştenit-o din familie, tatăl său a fost şi el pantofar, iar mâna şi-a format-o în tinereţe, pe când lucra cot la cot cu un unchi de-al său. Cu toate că visul lui era acela de a junge pilot, Francisc Struţa a continuat să înveţe în fiecare zi meşteşugul peticitului de papuci şi a ajuns unul dintre cei mai căutaţi pantofari din oraş. „Sunt pantofar din părinţi. De când eram de şapte ani, mă punea tata să pun petice la papuci. După ce am terminat şcoala, cele patru clase, am lucrat cu un unchi în Pietriş  şi apoi am venit în oraş, la Progresul“, îşi aminteşte bistriţeanul. Au urmat câţiva ani buni de muncă susţinută în cadrul uneia dintre cele mari cooperative meşteşugăreşti din oraş, dar nu a renunţat, ulterior, pentru că procentul din profit scădea de la un an la altul. „La început aveam 65 la sută din profit, apoi, am ajuns la 17 la sută şi am zis că aşa nu se mai poate. Atunci am decis să îmi cumpăr un spaţiu şi să lucrez singur“, mai spune meşterul. Au trecut, astfel, 25 de ani, de când repară, în fiecare zi zeci de perechi de pantofi, la adăpostul unui atelier modest, aproape ascuns din centrul oraşului. 

A peticit pantofii mai-marilor din judeţ

Vreme de o jumătate de secol, prin mâinile meşterului bistriţean au trecut mii de perechi de pantofi de la tot felul de oameni. „Înainte de Revoluţie, toţi comandanţii, prefecţii, primarii şi procurorii aduceau pantofii la reparat la mine. Şi acuma mai vin, mulţi dintre ei. Nu să mă laud, dar am clientela mea, de zeci de ani“, spune pan