“Cine este Corneliu Vadim Tudor” rămâne o întrebare complicată şi tardivă. Lansarea candidaturii prezidenţiale a liderului PRM a conturat însă o certitudine: România lui Corneliu Vadim Tudor este una dezolantă. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ

1 /.

Pe treptele Teatrului Odeon din Capitală, printre stropii răzleţi de ploaie, Charlie Chaplin şi Luis Bunuel s-au întâlnit pentru a regiza din umbră un spectacol trist, cu puţine accente dramatice şi un munte de ridicol. Corneliu Vadim Tudor s-a lansat în cursa pentru Palatul Cotroceni, vorbind în faţa unei butaforii: câteva sute de oameni urcaţi parcă în maşina timpului la mijlocul anilor ’90 şi paraşutaţi în prezent.

Imaginaţi-vă doar: preşedintele PRM stă cu o portavoce în mână, înconjurat de “echipa sa” – figuri triste ale tranziţiei postdecembriste –, propovăduind unei mulţimi anemice, printre baloane tricolore şi nenumărate teorii ale conspiraţiei. Sus, deasupra treptelor care găzduiesc lansarea, ironia este întreagă, scrisă cu litere de tipar pe o pânză albă: “Zilele culturii israeliene”.

Chipurile străzii

În piaţeta din faţa teatrului, cuvintele “Tribunului” ajung greu, trunchiate, fără rădăcini. Mulţimea murmură, agitând câteva pancarte. “Nu se aude nimic”, încearcă să semnaleze un simpatizant. Vadim îşi joacă cu fervoare partitura victimei: Băsescu a aflat de lansarea candidaturii sale, a dat câteva telefoane, maşinăria dictaturii şi-a turat motoarele, iar evenimentul a fost aruncat în stradă, după ce iniţial fusese programat să se desfăşoare în interiorul Odeon-ului.

Acum, nu mai contează. Aproape 500 de oameni sunt dispuşi să înfrunte şi ploaia răzleaţă pentru a auzi, de fapt, aceeaşi placă din ultimii douăzeci de ani: Vadim nu a fost niciodată la putere, nu a participat la jefuirea ţării, iar alegerea sa e singura soluţie pentru salvarea patriei. “Jos ma