Unele filme au o putere specială de a te transporta într-o lume al cărei parfum s-a pierdut demult. La fel se întâmplă şi cu "Două lozuri" al lui Gheorghe Naghi şi Aurel Miheleş, care reuşeşte încă să ne mai bucure sufletele, la 52 de ani de la lansare.

Filmuluă lozuri va fi o revelaţie pentru cei care nu l-au vizionat până acum şi o eternă bucurie a revederii pentru cei care cunosc replicile marilor actori români, peste care din păcate uitarea se aşterne pe dinafară.

Marele Birlic, un maestru sacru al teatrului şi filmului românesc, o instituţie a comediei fără să folosim cuvinte prea mari, realizează aici rolul vieţii lui. El interpretează genial personajul Lefter Popescu, un slujbaş neînsemnat al statului care duce o existenţă strâmtorată, starea lui socială şi materială fiind evidenţiată chiar de numele pe care îl poartă. Câteodată, ca să mai uite de necazuri, mai iese cu amicii la o bere. Într-o zi, cu bani împrumutaţi, cumpără două bilete de loterie. După tragere află că lozurile sale sunt câştigătoare. În culmea fericirii, Lefter uită de mizeriile pe care i le face şeful, de necazurile casnice, şi îşi face planuri mari. Dar unde sunt biletele? După multe căutări, soţia îşi aminteşte că le-a pus într-o jachetă veche pe care a dat-o de pomană unor chivuţe. Lefter are un moment de generozitate interesată şi oferă o parte din posibilul câştig comisarului Turtureanu pentru a-l ajuta în găsirea biletelor. Împreună fac o adevarată razie, dar în zadar! După căutări fără succes, revine la birou, unde primeşte o muştruluială straşnică din partea şefului. Răsfoind un dosar prăfuit... fatalitate! Biletele de loterie îşi iau zborul precum un fluture, iar speranţa şi bucuria îl copleşesc pe eroul nostru. Scena găsirii biletelor de loterie, cu baletul incredibil al marelui actor, nu este cu nimic mai prejos decât al lui Charlie Chaplin, în "Dicta