Sultan Kosen este, oficial, cel mai înalt om din lume. Cînd au întins metrul şi au văzut că are 2.47 m, antrenorii de baschet de la Galatasaray au zis că l-au prins pe Dumnezeu de mînă. Dar n-a fost, nici pe departe, aşa.
În 2003, la cafeaua de dimineaţă, turcul Cavit Altunay a văzut că la graniţa ţării sale cu Irakul, într-un sătuc uitat, Kiziltepe, trăieşte un tînăr de doar 20 de ani. Pe lîngă el, înalţii locului păreau pitici: măsura 2.42 m! Şi tot creştea! Imediat a lăsat ceşcuţa şi ziarul, şi-a făcut bagajele şi a tulit-o spre “minune”. Pînă a ajuns acolo, băiatul cu prenume predestinat ajunsese la 247 de centimetri!
L-a luat deoparte pe al său tată. Era convins că dăduse peste o mină de aur, aşa că s-a apucat să sape. “Uite ce e, omule! Îl iau cu mine la Istanbul, îl fac mare baschetbalist!” “Da, dar el, săracul, n-a văzut oraşul ăsta mare decît de două ori. De fiecare dată cînd am mers la spital!”, a venit răspunsul. “Lasă, nu-i nimic. Atinge inelul coşului fără să se înalţe pe vîrfuri!”, a continuat Cavit. “Da, dar el, sărmanul, n-a jucat în viaţa lui sportul ăsta!” “Se poate, dar într-un an, la înălţimea lui, nu-mi fac probleme, va umili tot!” “Da, dar el, amărîtul, n-a ţinut, niciodată, în mîini o minge de baschet!”
Merge numai ajutat de cîrje
L-au fotografiat, l-au pus să zîmbească, i-au dat tricou cu Galata! I-au arătat cam ce ar trebui să facă la sportul ăsta nou. Însă lui Sultan nu-i stătea gîndul la bliţuri şi microfoane. Doctorii îi descoperiseră o tumoră în spatele ochilor. Apăsa pe glanda pituitară şi asta îl făcea să crească non-stop. Ar fi vrut să vadă un doctor, pentru că înţelegea că ceva e anormal, din moment ce fraţii lui - patru la număr - aveau dimensiuni “omeneşti”, dar shootingurile nu-i dădeau voie.
Antrenorul trăgea de el, aşa cum pe vremuri samsarii de boxeri făcuseră cu Gogea Mitu, gigantul nostru din Mîr
