Sibianca Silvia Brătilescu este educatoare de optsprezece ani pentru copiii cu deficienţe de auz şi a luat acasă o fetiţă surdă orfană. Lucrează cu copiii deficienţi de auz şi asta o face specială. Silvia Brătilescu este din 1991 educator la Şcoala Specială nr.2 din Sibiu şi de atunci a dat o şansă la o viaţă normală multor generaţii de copii surzi. „Satisfacţia este mult mai mare când lucrezi cu astfel de copii. Ei au o nevoie mai pregnantă de oameni cu suflet“ , precizează Silvia Brătilescu. Înainte de a fi educatoare la copiii cu deficienţe de auz, Silvia Brătilescu a lucrat la grădiniţa normale, cu copii fără probleme de sănătate. „Din 1974, de când am absolvit Liceul Pedagogic, am lucrat în învăţământul de masă, la Bazna şi la Boiţa. În 1991 am venit la Sibiu şi de atunci sunt la Şcoala pentru Deficienţe de Auz. A fost foarte greu, mai ales în primul an, pentru că am venit aici fără să cunosc nimic despre comunicarea cu copiii cu deficienţe de auz. Nu puteam să le spun o poveste, nu ştiam cum să cânt cu ei. Dar până la urmă m-am adaptat şi am învăţat de la copii, ei îţi spun foarte multe. Iar limbajul semnelor l-am învăţat cam într-un an“ , îşi aminteşte educatoarea.

Mai mult decât educatoare

Îi tratează pe cei nouă copilaşi pe care îi are în grupă cu dragostea unei mame. „Mama este foarte importantă pentru dezvoltarea acestor copilaşi, eu nu pot să fac ce face o mamă, chiar dacă fac tot ce-mi stă în putinţă. După programul de la grădiniţă, mama este cea care trebuie să vorbească mereu cu copilul. Să îl ia la piept şi să-i cânte, ca el să-i simtă vibraţiile. Mama trebuie să înţeleagă că acel copil are mult mai mare nevoie de ea“ , subliniază doamna Brătilescu. După treizeci şi cinci de ani în învăţământ din care optsprezece la şcoala specială, Silvia Brătilescu empatizează cu nevoile şi durerile copiilor. „Ţi se rupe sufletul c