Nu sunt Idele lui Martie, dar şi calendele lui noiembrie sună ameninţător. O conjuraţie de largă concentrare reacţionară, însumând români, maghiari şi germani, stă cu mâna pe pumnal. Cu respiraţia în dinţi şi cu inima la gură, Liberatores vor să salveze republica şi s-o dea înapoi cetăţenilor. Dictatorul trebuie ambuscat în Parlament – cu condiţia ca, între timp, să nu-l dizolve sau să nu-l facă unicameral. Clepsidra ticăie, adrenalina creşte, nervii se întind.

Cine a fost mai mare: Cezar sau Traian? Greu de spus. A, dacă întrebarea e pusă azi, când din Marcus Ulpius Nerva Traianus ne-au mai rămas doar brăţările dacice furate şi filmul lui Sergiu Nicolaescu, atunci răspunsul e uşor.Să nu ne fie ruşine să-l comparăm pe Cezar al lor cu Traian al nostru, chiar dacă ne este. În fond, amândoi au stat la bloc: Cezar într-un modest apartament din Suburba, Traian ceva mai central, în Bacău şi la Constanţa. Amândoi au fost pe mare, iar unul din ei, Cezar, a pierdut orice ocazie să se mai întoarcă acolo. Amândoi au fost cuceritori: unu la început cu Galia, celălalt cu Mangalia. Cezar a continuat cu Britania, Hispania, Germania, Traian cu axa Washington-Londra-Chişinău, dar a fost înfrânt.

În luptele politice interne, Cezar şi-a lichidat prietenii romani, Traian pe prietenul Roman şi apoi pe prietenii lui. Amândoi au fost iubiţi de plebe: Cezar până la moarte, Traian rămâne să vedem în două tururi până când. La problemele pe care fiecare dintre ei le-a avut cu democraţia, contemporanii au venit cu soluţii bazate pe coaliţie şi, în cazul în care ele n-au ţinut – cazul lui Cezar –, direct pe cuţit. Traian părea să fi depăşit problemele de cuţit în două rânduri: la coloană şi la glanda tiroidă. Cu toate astea, n-a putut evita să ajungă la cuţite cu Opoziţia.

Cezar şi-a ţinut imperiul pe creştere economică şi şi-a lăsat supuşii în belşug. Traian ne lasă, dacă n