După un sezon de excepţie, braşoveanul Rareş Dumitrescu a condus echipa de sabie a României către primul titlu mondial din istorie. Medaliat cu argint în proba individuală, Rareş a reuşit apoi o prestaţie fabuloasă în finala pe echipe, pe care a câştigat-o dramatic la ultima tuşă. Asemenea altor poveşti de succes, ascensiunea lui Rareş Dumitrescu către marea performanţă a fost presărată cu multe obstacole. Tocmai aceste dificultăţi îi motivează însă uneori pe sportivi să se autodepăşească. Fără să beneficieze de vreun mare campion în arborele genealogic, micuţul Rareş începea astfel scrima la 10 ani, în oraşul său natal.

“A fost o pură întâmplare. Mama era învăţătoare la şcoală, iar părintele unui elev de-al ei era profesor de scrimă”, rememorează omul-momentului din sportul românesc. În adolescenţă, actualul campion mondial descoperea cu interes aventurile muschetarilor lui Alexandre Dumas, iar acest lucru îl motiva să ajungă şi el un as în mânuirea sabiei. Deşi la acea vreme colegii săi de generaţie mai fentau unele antrenamente, Rareş era nelipsit de la orele de scrimă.

Olimpic la matematică

„Mă ţineam foarte serios şi mergeam cam la toate antrenamentele. Doar dacă nu învăţam ca lumea, mama îmi mai interzicea să mă duc la scrimă. Când eram mic, am lipsit doar la vreo două concursuri pentru că luasem o notă de opt la o teză şi acest lucru nu era acceptabil în opinia părinţilor (râde)”, spune scrimerul, îndrumat în tainele acestui sport nobil de tehnicianul Cătălin Albu.

Pănă se se axeze definitiv către o carieră sportivă, Rareş a fost un elev studios, cu rezultate foarte bune la şcoală. De altfel, în clasa a IV-a, actualul campion mondial a fost olimpic pe judeţ la matematică. “Am făcut apoi liceul la “Ioan Meşotă”, cel mai sever din Braşov, iar din cauza programului din ce în ce mai încărcat cu antrenamente