Romania nu s-a imprumutat de la FMI pentru a avea bani de pensii si salarii, ci pentru a acoperi un deficit bugetar din ce in ce mai mare. Oricat s-ar vorbi de necesitatea unei reforme a sistemului de salarizare din mediul bugetar pentru a se elimina pensiile si salariile "nesimtite", nu acestea sunt cele care pun presiune pe bugetul statului.

Pe langa cele o mie de exemple de bugetari sau pensionari cu venituri inimaginabil de mari pe care guvernantii le pot oferi, exista cel putin o suta de mii de alte cazuri de bugetari si de inca de sapte-opt ori pe atatia pensionari care primesc minimul pe economie sau mai putin de 1.000 de lei pe luna.

Acestia se revolta cel mai mult atunci cand aud ca un alt bugetar castiga de trei, patru sau de zeci de ori mai mult decat ei si tot acestia sunt cei pe care ii sperie cu adevarat gandul ca s-ar putea sa nu-si mai primeasca nici bruma aceea de salariu sau pensie.

Ne place sau nu, politicienii nostri sunt in campanie, iar tot ceea ce zic sau fac are un scop electoral.

Toate discutiile despre pensiile si salariile "nesimtite" ale unor bugetari, fie ei parlamentari sau nu, despre asumarea raspunderii pe legea salarizarii unice sau despre utilitatea ultimei transe de la Fondul Monetar - pe care o putem accesa doar in contextul in care avem un guvern de politicieni, condus de un tehnocrat care vorbeste limbajul FMI - s-au purtat pentru a ajunge la urechile acestor oameni, astfel incat ei sa nu mai voteze sau sa voteze impotriva celor "facuti" responsabili pentru toate aceste nedreptati.

Dar sa revenim la povestea cu deficitul. Acesta nu este mai mare, deoarece cheltuielile sunt mai mari, ci pentru ca veniturile sunt mai mici. Cand vrei sa reduci cu adevarat deficitul, nu este suficient sa tai cheltuielile in stanga si in dreapta fara discernamant, cu un procent oarecare, sau