In tara, situatia politica da in clocot, de yile in sir. In loc de masuri concrete de iesire din criza, in loc de dialog civilizat, in loc de argumente cerebrale, asistam la acuze lansate reciproc in si de "high-life-ul" politicii romanesti, la ieftine lamentatii, alternate, pentru diversitate, cu discursuri ditirambice, cu demagogii sforaitoare, cu scenarii din ce in ce mai prapastioase privind viitorul tarii, cu promisiuni desantate, aplicabile intr-un viitor incert, si, in ultima instanta, cu iesiri incununate de o parada a orgoliilor. Disputa, dupa cum stie toata lumea, se duce pe tema numirii premierului.
Trecand peste intrebarea "De ce P.N.L. si P.S.D. au decis sa provoace caderea Guvernului, in conditiile in care suntem inca departe de limanul care ne va scoate din criza economica, cand ne aflam in prag de alegeri prezidentiale, cu putin timp inainte de venirea comisiei F.M.I. la Bucuresti, pentru negocieri, si in plina discutie privind bugetul pe 2010?", ne dam seama ca regizorii crizei politice nu au niciun interes ori niciun castig sa-i puna punct. Din contra.
In timp ce majoritatea populatiei este intrigata, ori agasata, ori obosita de ceea ce se intampla si de lipsa de perspectiva clara, la finalul saptamanii trecute, domnul Mircea Geoana, presedintele P.S.D., ameninta, artagos : "Nu vom vota nici a doua propunere de premier". Este cel putin interesanta rigiditatea aceasta manifestata de unul dintre politicienii autodeclarati ca interesati de iesirea din criza. Cu alte cuvinte, inainte de dialogul cu Lucian Croitoru, premierul desemnat de presedintele statului, inainte de a-i analiza programul anti-criza, inainte de a-i vedea nominalizarile pentru noul Executiv, domnul Geoana, pozand in Casandra, da de inteles ca stie nu numai ca propunerile acestuia sunt neatractive ori neviabile, dar mai stie ca acelasi lucru va fi valabil si in cazul celui
