Basescu – PDL si Coalitia 322 si-au epuizat resursele interne de profesionalism si credibilitate. De aceea au impins in fata, in duelul nominalizarii noului premier, doua persoane neatinse deocamdata de mocirla politicii "la nivel inalt". In spatele lor insa se afla aceleasi doua tabere de fete strambe care isi pandesc fiecare miscare pentru a iesi din ascunzatoare si a se casapi, cu gandul doar la galbenii care le asteapta in pestera Victoria. Aceleasi personaje care fie se imbratiseaza, in numele interesului national, fie isi infig cutite in spate, in numele acelorasi interese nationale. Care fie accepta, maraind, sa imparta prada, fie pun laba pe toata, sperand sa o poata tine cat mai mult doar pentru ei.

Cine are stomac sa urmareasca aceasta tavaleala de maidanezi si suficiente resurse de masochism incat sa mai mearga si la vot nu mai are insa nici o sansa sa isi aleaga favoritul pornind de la o viziune, fie ea si iluzorie, a binelui. Pe constructia imaginara a unui viitor mai bun pe care unul dintre politicieni l-ar putea inlesni. Resursele de naivitate care au indemnat milioane de romani sa voteze cu speranta in ultimii 20 de ani par sa fi secat complet.

Daca nu as fi trait atat de intens toate alegerile din 1990 incoace si nu mi-as aminti in detaliu cata minciuna a ascuns fiecare dintre ele, as putea numi nostalgie senzatia pe care o incerc atunci cand imi amintesc puhoaiele de oameni care s-au imbracat frumos intr-o duminica dimineata pentru a merge sa-i voteze pe Iliescu, omul care intruchipa pentru ei linistea si cat mai putina schimbare, pe Petre Roman, tanar si frumos ca insusi Occidentul, pe Vadim, care va starpi coruptia si va readuce ordinea in tara, pe Emil Constantinescu, omul care ne va razbuna pentru toate cele indurate de la comunisti, neocomunisti si securisti, pe Nastase, omul cult si manierat care ne va deschide usile lumi