Haine de sărbătoare îmbrăcă Băileştiul. Şi, cu alai mare, sărbători sâmbătă şi duminică Festivalul Zaibărului şi al Prazului.
„Lume, lumeee!! Veniţi câţi puteţi la Căminul Culturaaal! Şi la piaţăă, şi la masăă, şi la nea Mărin acasăăăă!!! Avem praz, avem pastramă, avem zaibăr şi tocanăăăă!!“. Nici nu se înmuie bine gerul nopţii de brumărel, şi juveţii, primeniţi în costume populare, cu căciulile de miel pe creştet şi tobele sprijinite de pântecele hămesite, porniră cu dimineaţa-n cap să dea de ştire băileştenilor. Din casă-n bloc şi din stradă-n uliţă, toată suflarea Băileştiului află vestea cea mare: se porni, neică, Festivalul Zaibărului şi al Prazului!
Bucate de toamnă, numai bune cu zaibăr
După o sâmbătă (prima zi a festivalului) dezmorţită de cântece populare şi de praz îmbucat în turtă de mălai, duminica (a doua şi ultima zi) începu aşa cum îi stă bine olteanului gospodar: cu o raită pe la piaţă. Aci, ce să vezi?! Toată bogăţia toamnei fu aşternută îmbietor sub nasul muşteriilor flămânzi, de nici nu ştiau ce să aleagă. Bucatele fură chipeş aranjate, după producători: clasa a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a, toate purtând litere ale alfabetului şi aparţinând Grupului Şcolar „Ştefan Anghel“ din Băileşti. Curajoşi, negustorii la început de carieră oferiră preţ de saftea. Nu mai puţin îndrăzneţi, clienţii traseră olteneşte de preţ şi-şi târguiră de-ale gurii. O codană cu maramă şi tufănele prinse-n păr pofti lumea zâmbind căprui: „Luaţi, domnilor, zăibărelu'!“. De alături, suratele îi ţinură isonul, strigându-şi marfa cu dulceaţă: funii de ceapă, legături de ardei iute, fripturi de porc, de oaie şi găină ori sarmale-n foi de viţă. Ici ridichii la un leu kilu', colo borcane cu murături, dincoace porumb fiert, dovleci, gutui, iar dincolo cârnaţi ori făsui bătut cu ceapă şi cu pâine coaptă-n vatră.
Din mulţime, nea Siminel Berbecaru
