Cu Paula Seling despre iubire, credinţă, vise, sfârşitul lumii. Despre căsnicie, magia scenei, despre dragostea pentru public.
Jurnalul Naţional: Spui despre tine că eşti o visătoare. De ce?
Paula Seling: Pentru că aşa sunt... eu sunt aşa pentru că în felul ăsta pot să respir. Existenţa fără vise ar fi ştearsă. Fără să pictezi lumea cu senzaţiile care te fac fericit ar însemna să nu vezi niciodată dincolo de palpabil. Lumea e un loc din ce în ce mai mic, aproape sufocant, cu alegeri stranii, iar visele îţi dau energia să priveşti în jur dintr-o perspectivă luminoasă, să te gândeşti la viitor ca la locuinţa perfectă pentru visele tale.
Nu ştiu cât de bine îmi prinde să fiu aşa în ceea ce priveşte cariera şi lucrurile obligatorii, dar ştiu că asta îmi dă energie să creez, să scriu versuri, să râd singură, să mă bucur de o ceaşcă de ceai pe care apare desenată floarea-soarelui.
Unde ţii visele după ce le culegi?
Le pun în versuri sau le ascund până ajunge la mine cântecul perfect pentru ele. Visele au puterea să înfrumuseţeze, să înnobileze o clipă, deci nu le păstrez doar pentru mine.
Crezi în vise?
Dacă vă referiţi la visele nopţii, la semnele lor, nu neapărat, nu în felul în care unii oameni dau sens viitorului interpretând visele după anumite coduri. Cred că visele nopţii sunt proiecţii ale subconştientului şi, mai mult decât să îţi vezi viitorul, poţi să te autocunoşti studiindu-ţi visele, în condiţiile în care cele mai mari temeri sau năzuinţe abia că avem curajul să le recunoaştem nouă înşine.
Dacă ne referim la vise cu semnificaţia de visuri (personal agreez "vise", pentru că sonoritatea lui este mai frumoasă şi îmi convine nuanţa semantică pe care o primeşte utilizarea lui în contextele celelalte), atunci evident că da, ce-ar fi zilele noastre fără micile pauze în care mintea
