Televizorul rămâne singura distracție accesibilă a românului, într-o perioadă în care criza economică, cea politică, dar și cea sportivă ne aruncă pe toți în pragul disperării. Din fericire există și, foarte puține ce-i drept, momente care ne mai luminează chipurile și mă refer la fabuloasa performanță a lui Drăgulescu. Dar tabloul general este tern, plictisitor și pe alocuri dezamăgitor…
Pe orice buton al telecomenzii ai alege să apeși rezultatul este cam același: gâlceavă, acuze, scandal, mizerii… Politica ține capul de afiș: guverne dărâmate, o întreagă grădină zoologică greu digerabilă de diverși politicieni, acuze și invective și o campanie electorală care urmează să răscolească haznaua urât mirositoare. De cealaltă parte, fotbalul trăiește o dramă națională după eșecul din Serbia, în competițiile europene șchiopătăm mai ceva ca legendarul Garincha, iar întrecerea internă oferă foarte puțină calitate și mult prea multă polemică…
Partidele politice sunt ca echipele de club: se luptă pentru supremație, una falsă și mincinoasă, iar când vine vorba de performațe toată lumea găsește alți vinovați. Fiecare este intersat de propria ogradă și dacă privește în vecini este doar pentru a aștepta capotarea caprei… Oamenii politici se acuză reciproc de ruperea coaliției și de aruncarea țării în criză. Președinții de la fotbal țipă că sunt furați de arbitri. Alții îi tentează pe actorii din teren cu sume uriașe pentru “a trânti” meciurile în care evoluează, în beneficiul pariorilor. Iar omul de rând este obligat să privească aceste mizerii, că vorba aceea la politică și fotbal se pricepe toată lumea!
Se diferențiază cu ceva Băsescu, Boc, Geoană sau Elena Udrea de Copos, Becali, Borcea, Iancu sau Porumboiu? Răspunsul este simplu și eliptic: NU! Singura diferență este că, pentru moment, în fotbal nu avem … blonde!
Circul este total, iar performanțele ec
