Vrea cineva alegeri anticipate? Greu de crezut! Alegătorii nu le-ar ierta-o politicienilor, iar aleşii nu şi-ar da scaunul de parlamentar pe o nouă candidatură. Ameninţarea preşedintelui privind dizolvarea Parlamentului ar fi astfel greu de pus în practică.

De altfel, Traian Băsescu s-a întors la microfon ca să-şi corecteze ieşirea, precizând că l-a luat gura pe dinainte şi că nu a stabilit o dată exactă pentru încheierea forţată a mandatului actualului Legislativ. Dar lucrurile rămân tot încurcate.

În primul rând, cheltuielile cu un nou scrutin vor apărea ca nejustificate în ochii românilor, cu atât mai mult cu cât România a contractat acel împrumut uriaş pentru plata pensiilor şi salariilor. Noi alegeri ar însemna un lux pe care nu şi-l permite nimeni în toiul recesiunii, cu atât mai mult cu cât nemţii ne văd în prima jumătate a lui 2010 şi mai împovăraţi de dificultăţi economice. În plus, avem aproape de noi contraexemplul unei ţări greu de condus, cu un guvern rebel faţă de un preşedinte la rândul lui plin de ambiţii. Ucrainenii au trecut deja prin alegeri anticipate, dar guvernul de la Kiev şi Parlamentul continuă să-i fie potrivnice preşedintelui, care, şi el, ameninţă cu un nou scrutin înainte de termen. Ce vor alege liderii politici de la Bucureşti?

Cel puţin până acum, fiecare tabără s-a ţinut fermă pe poziţii, acuzând-o pe cealaltă pentru prelungirea nejustificată a crizei politice. Declaraţiile tăioase vor continua cu siguranţă, astăzi fiind programate discuţii între premierul desemnat de şeful statului şi reprezentanţii partidelor, în timp ce aceştia au în plan să discute cu al lor candidat respins.

Un guvern interimar de două luni, menit să înlocuiască guvernul interimar al lui Boc, ar trebui să nu iasă cu nimic în evidenţă, ci doar să asigure continuitatea conducerii până după alegeri. Însă, dincolo de aparenţ