Victoria Conservatorilor în alegerile parlamentare de la 25 aprilie 1875 a obligat fracţiunile liberale din România Mică să se unească. Întâlnirile între lideri au avut loc în Bucureşti, Strada Enei, în casa maiorului englez Stephen Barlett Lakerman, fost ofiţer în armata turcă din timpul războiului Crimeii sub numele de Mazar Paşa, însurat cu o româncă şi devenit liberal înfocat.

Reunirea fracţiunilor liberale într-un Partid Naţional Liberal la 24 mai 1875 a intrat în istorie sub numele de Coaliţia de la Mazar Paşa.

O sută şi ceva de ani mai târziu a venit rândul unei alte clădiri din Bucureşti să intre în istorie drept locul de constituire a unei coaliţii: sediul firmei Grivco, aparţinând lui Dan Voiculescu. Aici s-au strâns în zilele din urmă (când îşi va publica memoriile Dan Voiculescu, vom afla mai multe date) liderii PSD-PC, PNL, UDMR pentru a pune la cale ceea ce deja se poate numi Coaliţia de la Grivco, o alianţă între PSD-PC, PNL şi UDMR în vederea scrutinului prezidenţial şi, mai ales, a unei guvernări PSD-PC, PNL, UDMR, după 6 decembrie 2009. În perspectiva scrutinului prezidenţial, Coaliţia de la Grivco a produs primul său moment electoral dintr-o campanie care se anunţă unică în perioada postdecembristă: trei candidaţi care ar trebui să se lupte între ei pentru a intra în turul al doilea - Mircea Geoană, Crin Antonescu, Kelemen Hunor - s-au aliat împotriva altui candidat: Traian Băsescu. O ciudăţenie care nu poate fi explicată decât printr-un fapt tipic moldo-valah: Coaliţia de la Grivco a optat pentru un candidat unic, Mircea Geoană, ceilalţi doi, Crin Antonescu şi Kelemen Hunor, având misiunea de a obţine cât mai multe voturi trăgând pe sfoară electoratul, pentru a le da lui Mircea Geoană în turul al II-lea.

Primul moment de campanie unită l-a constituit folosirea primarului de Sibiu, Klaus Johannis, pe post de bâtă