În octombrie 1989, Iuliu Winkler era inginer stagiar la întreprinderea Antrepriză Montaj şi Service, Automatizări şi Telecomunicaţii, filiala Hunedoara. În paralel, obţinuse un atestat de artist liber profesionist, putând astfel să organizeze aşa-zisele seri culturale, dar şi audiţii muzicale.
AUDIŢII MUZICALE PENTRU STUDENŢI
Winkler locuia la Hunedoara, unde se întorsese după ce cu un an mai devreme a absolvit Electrotehnica la Institutul Politehnic din Timişoara. Nici prin gând nu îi trecea că peste puţin timp istoria îşi va schimba complet cursul. Pasiunea pentru muzică şi-a descoperit-o pe la 12-13 ani, când a început să asculte Europa Liberă, unde a început să ia notiţe despre cântăreţii prezentaţi în diverse emisiuni muzicale. Apoi, în facultate, a organizat timp de patru ani audiţii muzicale pentru studenţi.
"Este foarte greu să povesteşti astăzi ce însemnau acele audiţii muzicale. Pare de neînchipuit cum o dată pe săptămână, cam o oră şi jumătate, într-o aulă universitară, 250 de tineri stăteau şi ascultau muzică, fără ca în acest timp să fumeze sau să bea cafea. Toate acestea se întâmplau. Făceam acest lucru împreună cu un coleg. Scriam pe tablă date despre interpretul sau formaţia ori albumul pe care urma să le ascultăm.
Informaţiile le culegeam de pe la Europa Liberă sau din cele două cărţi care apăruseră în România. Acestea se întâmplau cu voie de la facultate. În prealabil, puneam afişe, făcute la Hunedoara, la negru, în combinatul siderurgic. Luam afişe din piaţă, pe care apoi le litografiam. Dădeam câte o pungă de cafea pentru 50 de astfel de afişe ce ne ajungeau vreo două luni. Ţin minte că o pungă de cafea Wiener era 400 de lei", îşi aminteşte Iuliu Winkler. Tot în timpul facultăţii, el a făcut în câteva veri discoteci la Costineşti şi spune că nu ţine minte să îi fi spus cineva că în
