Dincolo de cortină şi de paravan, în mirajul celor 60 de stagiuni ale Teatrului „Colibri“, este invitaţia pe care ne-o face astăzi Ale-xandra Davidescu. Sunt amintirile unei vieţi petrecute printre păpuşi, printre oamenii mari care dau viaţă personajelor copilăriei, aducând zâmbetul pe chipurile inocente.

„Căutăm cu toţii un loc sub soare. Când termini liceul şi nu ai bani de facultate, îţi cauţi un loc de muncă. Era după un crâncen război mondial.

Nu mă pricepeam să fac nimic…, nici nu ştiam ce să-mi caut..., unde să mă duc… să fac ce? Şi cum destinul le leagă şi le dezleagă pe toate, m-am trezit angajată la teatru. În domeniul păpuşilor, aveam o îndelungată experienţă, era jocul meu preferat, le cunoşteam din fragedă pruncie, le dădeam viaţă pe când încă nu ştiam a le mânui...“, aşa începe povestea Alexandra Davidescu, care vine astăzi să ne dezvăluie lumea teatrului în pagini de carte.

Din vârful condeiului, din dragostea şi nostalgia unor vremuri s-a născut volumul „Un mic teatru mare“, apărut în 1979, iar astăzi „Am trăit într-un mic teatru mare“, „o lungă scrisoare de aducere-aminte, născută poate din dorinţa de a retrăi spre neuitare clipele, zilele, anii... Prea au trecut repede, prea mi le-am risipit şi acum când timpul mă presează le fixez în pagină, poate s-or păstra mai bine“.

Joaca de o viaţă

Şi-a continuat copilăria cu mai mulţi parteneri de joacă, micii şi marii spectatori, după cum însuşi Domnia sa povestea. Amintirile acelor vremuri frumoase trebuia lăsate mărturie, căci atunci „când te naşti într-un secol al vitezei şi-l traversezi de la căruţa cu cai la supersonice, ajungând în alt mileniu… te poţi simţi ca-n basme, mai ales dacă ai norocul să treci peste mări şi ţări, de pe un continent pe altul, într-o singură viaţă“.

Refugiindu-se în amintirile scrise, aşa o găsim deseori pe Alexandra Davidescu sau