Chiar dacă producţia de anul acesta nu va ajunge la cotele istorice din 2004, producătorii spun că tăria va fi una cu un gust deosebit, pentru că fructele au fost dulci şi zemoase. Când se apropie bruma, Ardealul intră în fierbere. În sate se poate simţi de pe uliţe mirosul de poamă curată, iar fuioarele de fum se ridică din cazane spre tării. E vremea palincii. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE! Când începe să clocotească tăria în cazane, nimic nu-i poate urni pe ardeleni de lângă foc. De pildă, la 3 octombrie, în localitatea Soconzel, judeţul Satu Mare, o biserică de lemn, veche de aproape trei secole a fost cuprinsă de flăcări. Unii săteni, ocupaţi cu distilatul palincii, nu au sărit în ajutor la stingerea incendiului, din motive „obiective“.
„Când a fost focul la biserică, eu am văzut de la pălincie mult fum şi flăcări. Dar nu am mers acolo pentru că eram braier, adică supraveghetor. Nu poţi părăsi pălincia în niciun caz. Trebuie supraveghere permanentă“, a explicat mărturisit Ion Petcaş, unul dintre săteni.
Iacob Pop este decanul de vârstă al palincarilor tradiţionali din Sălaj, unde sunt atestate nouă sortimente tradiţionale. La cei 85 de ani ai săi, el mai are are încă în grijă una dintre cele două palincii din Guruslau. În fiecare toamnă, la el vin zeci de consăteni pentru a le transforma prunele în apă de foc. În 2008, palinca lui a fost recompensată, la Sărbătoarea Satului Sălăjean, cu medalia de aur. „Exceptând pocăiţii, la noi în sat nu este familie care să nu facă pălincă. Noi n-avem ceapă, porumb sau grâu, pe care să le putem vinde. Avem doar pruni. Iar dacă producţia nu e bună, satul e mort“, a explicat bătrânul.
Secretul stă în ţeava de cupru
Bătrânul îşi aminteşte cum, în anii de comunism, se trimiteau la Zalău în fiecare toamnă câte 3.000-4.000 de litri de palincă pe săptămână. Localnicii care a
