De mic copil a visat să devină artist, însă părinţii s-au opus cu vehemenţă. Îşi cumpăra vopselele şi acuarelele pe furiş de părinţi şi picta fără ca aceştia să ştie ceva de ocupaţia lui.
Părinţii îi spuneau mereu că a fi pictor nu este o meserie de viitor, aşa că l-au obligat să înveţe o meserie, trimiţându-l la Liceul de Construcţii Navale pentru a avea un serviciu de viitor. Pe ascuns însă, Ionuţ frecventa Şcoala de Arte şi tot timpul liber se ocupa cu pictura. „Acasă nici nu puteam să deschid gura în legătură cu pictura. Părinţii nici nu vroiau să audă de aşa ceva. Îmi spuneau să aleg o meserie de viitor. Însă le plăcea să cânt la chitară sau la acordeon. Aşa că acasă exersam la aceste instrumente, iar când scăpam afară mă duceam direct la Şcoala de Arte şi pictam. Aveam la dispoziţie tot ce îmi trebuia, însă când rămâneam în pană de vopsele, ceream bani la părinţi pentru un sec, ceva şi cumpăram ce aveam nevoie pentru tablouri”, îşi aminteşte Ionuţ Gurgui.
Prima expoziţie la 16 ani.
În timp ce urma cursurile Liceului de Construcţii Navale, Ionuţ frecventa pe ascuns Şcoala Populară de Arte, aşa că la vârsta de 16 ani a reuşit să aibe prima expoziţie pesonală de pictură. „L-am avut ca profesor pe maestrul Ion Mercea. El este omul care m-a învăţat toate chestiile legate de şevalet. La 16 ani am reuşit să am prima expoziţie personală de pictură, unde am expus în jur de 30 de lucrări. De atunci, pentru mine absolut totul a fost strâns legat de pictură”, mai susţine Ionuţ. În timpul stagiului miliatr, Ionuţ a fost repartizat la un atelier de pictură în Bucureşti, aici fiind coleg cu Horaţiu Mălăiele, poetul Dan Fruntelată, graficianul Florin Creangă şi Isar Iuri, actual profesor la Liceul Tonitza din Bucureşti. „De la aceşti mari oameni de artă şi cultură am învăţat foarte multe lucruri legate de meseria mea. După armată am început un adevărat m
