Horia Ghibuţiu: „Pentru că nu mai e mult până la alegeri, vă propun un mic exerciţiu de imaginaţie legat de soarta prezidenţiabililor după 6 decembrie.”
Aşadar, dacă am lua de bun ultimul sondaj, cel cu victoria în marja de eroare a lui Mircea Geoană, s-ar întâmpla cam aşa: Traian Băsescu ar pleca pe mare; Crin Antonescu ar fi nevoit să amâne Revoluţia bunului-simţ şi s-ar trezi că i-a fost confiscat „agentul electoral” Klaus Johannis; Sorin Oprescu ar reveni la Primăria Capitalei, dedicându-se împodobirii celui mai mare brad de Crăciun din lume; europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor şi-ar lansa candidatura la prezidenţialele din 2014, după ce va fi obţinut autorizaţia pentru închirierea Circului de Stat; în fine, Gigi Becali s-ar întoarce la războiul cu suporterii şi fostele glorii, nu înainte de a-i felicita pe Principele Radu şi pe Nati Meir, că au ştiut să se retragă din timp.
Cu Mircea Geoană preşedinte, am trăi într-o cu totul altă ţară, în care promisiunile electorale s-ar transforma instantaneu în fapte. Să-i luăm, bunăoară, pe bieţii asistaţi social trecuţi de o anume vârstă. Aceştia dârdâie dacă locuiesc în acea Românie în care agentul termic n-a fost încă activat, dar au frisoane şi când le spune preşedintele că s-ar putea să nu-şi încaseze pensioarele în decembrie.
În schimb, nu mai departe de sâmbătă, Mircea Geoană le-a zis aşa celor mulţi şi modest recompensaţi după o viaţă de muncă: „Împreună cu domnul ministru Bazac, vom face un proiect prin care să facem în aşa fel ca să primiţi acasă, prin Poşta Română, medicamentele de care aveţi atâta nevoie”.
Nu e o veste minunată? Sigur, se cuvin câteva observaţii. Domnul ministru Bazac nu mai e ministru. Şi, cum în ultimele ore de mandat şi-a făcut şefa de cabinet directoare de spital (avea să demisioneze în câteva ore după răscoala medicilor), bulversând, to
