Povestea unor copii pentru care infernul a fost "raiul pe pamint" Experiment inedit al unei fotojurnaliste britanice la Iasi. Elisabeth Blanchet scoate la iveala, dupa 20 de ani de la caderea comunismului, cumplitele drame ale uneia din ultimele generatii de orfani ai lui Ceausescu. Este vorba despre copiii din Centrul Popricani, care a fost inchis in 2002, in urma celebrului dosar cu acuzatii de perversiuni sexuale ce l-au avut in mijloc pe francezul Michael Sounalet. Elisabeth Blanchet a fotografiat orfanii de la Popricani in 1993. 15 de ani mai tirziu ea a mers pe urmele lor, pentru a vedea ce soarta au avut. A zugravit apoi povestea dramatica a unor fiinte care au reprezentat pentru statul roman simple numere de inventar in istoria monstruoaselor centre pentru orfani ale lui Ceausescu. Viata a avut pentru orfanii de la Centrul de Plasament de la Popricani o linie pe care multi dintre noi, minati de stereotipuri, o putem intrezari. Dupa sapte ani de la parasirea centrului, inchis in 2002, mare parte din copiii de atunci, maturii de astazi nu si-au facut un rost: ratacesc intr-o lume care nu ii accepta, incercind sa se adapteze la un sistem strain, pentru care nu au fost pregatiti, dar dincolo de toate acestea dorindu-si sa fie oameni buni. Dintre cei noua tineri care au fost prezenti la o expozitie cu si despre ei, realizata de fotojurnalista britanica Elisabeth Blanchet, doar doi sint multumiti de viata pe care o au. Toti ceilalti nu au nici macar vise. Sub aspectul dur se ascund niste suflete frumoase, ale unor fiinte care doresc sa le ofere copiilor lor viata pe care ei nu au avut-o. Orfelinatele postcomuniste i-au marcat aproape irecuperabil pe acesti copii care nu mai au incredere nici macar in Dumnezeu. "Copiii erau putin salbatici" I-am cunoscut pe Adriana cu fiul ei, pe Nicu, pe Lacramioara, Daniela, Vasile, Ramona si Doru, impreuna cu fiul lor Marius, si