Sărăcia este endemică în Africa? Acest continent a început să se acomodeze cumva cu mizeria? Au prins africanii "gustul" disperării permanente? De ce numărul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi creşte din ce în ce mai mult? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun mulţi experţi şi cercetători în studierea fenomenului sărăciei din Africa şi care sunt în centrul unor dezbateri adunate într-o reuniune cu titlul "Viitorul sărăciei" ce v

Sărăcia este endemică în Africa? Acest continent a început să se acomodeze cumva cu mizeria? Au prins africanii "gustul" disperării permanente? De ce numărul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi creşte din ce în ce mai mult?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun mulţi experţi şi cercetători în studierea fenomenului sărăciei din Africa şi care sunt în centrul unor dezbateri adunate într-o reuniune cu titlul "Viitorul sărăciei" ce va avea loc astăzi la Geneva.

Întrebările sunt legitime cu atât mai mult cu cât Statele Unite, Japonia şi Europa au dat Africii nu mai puţin de 2.300 de miliarde de dolari în ultiimii 50 de ani, iar rezultate se lasă aşteptate.

Conform lui Hilary U. Nwokeabia, economist african la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (Cnuced), Africa a ratat trenul cunoaşterii care stă la baza oricărui progres uman.

"Am construit piramidele, însă nu avem ingineri, ne tratăm bolnavii prin remedii tradiţionale, însă principiile active ale plantelor sunt exploatate de întreaga industrie pharma, am inventat stofa, dar India şi China îmbracă toată lumea, dansăm în sunet de tobe de secole întregi însă acestea sunt fabricate în Taiwan, producem alune, însă Olanda este cel mai mare exportator, muzica congoleză răsună pe tot globul, însă producătorii americani şi cei europeni sunt cei care obţin profit din ea", spune N