Bucurie mare în tabăra adversarilor băsescieni, care jubilează la gândul că, în sfârşit, reuşesc să-l ţină în şah pe maestrul loviturilor de teatru, păpuşarul-şef de la Cotroceni. Fără îndoială, în economia războiului total desfăşurat acum la vârful puterii de la Bucureşti, nominalizarea neamţului Johannis pentru funcţia de premier poate fi considerată o mutare genială.

Cine a gândit-o s-a bazat pe refuzul orgolios al lui Băsescu, ca să poată spune apoi: "Uite, noi, PNL, PSD, PC şi UDMR putem să lăsăm toate interesele la o parte ca să punem în fruntea ţării un guvern condus cu precizie şi seriozitate nemţească, dar Băsescu nu ne lasă. Aşadar, vezi, stimate popor, cât de nociv este Băsescu? Cum poţi să mai votezi un asemenea om?!". Mulţi cred că strategia a fost perfectă şi că va obţine cu siguranţă rezultatul scontat. Imaginea din ultimele zile, a unui Băsescu înghesuit în corzi, care defilează pe la toate televiziunile în încercarea de a scăpa din pumnii adversarilor le alimentează viziunea optimistă. Să nu ne mirăm, însă, dacă tocmai această tactică ce pare fără cusur o să-i lovească unde-i doare mai tare, adică la vot, taman pe iniţiatorii ei. Chiar dacă îi lipsesc argumentele solide atunci când îl vrea pe Croitoru în detrimentul lui Johannis, Băsescu a primit un ditamai ploconul, servit pe tavă taman de adversarii lui cei mai înverşunaţi. Coalizarea făţişă a partidelor împotriva lui îi serveşte cum nu se poate mai bine în dezvoltarea tezei pe care a mai marşat şi în alte dăţi, şi anume lupta de unul singur împotriva sistemului corupt. Dacă în 2004 lacrimile vărsate de grija lui "Dragă Stolo" i-au adus un mare capital de simpatie, iar "ţepele din Piaţa Victoriei" pregătite pentru corupţi l-au ajutat să puncteze decisiv, e clar că ideea de bază a actualei campanii electorale va fi "pe mine nu m-a învins sistemul, ca pe Constantinescu". A spus-o deja şi o