Nu exista canal tv preocupat cat de cat, zilele astea, de sfortarea cu strigaturi de pe scena politico-psihiatrico-duioasa care sa nu aiba un moderator, un crainic sau un editor de imagine cu un semn de intrebare in gat: nu credeti ca romanii s-au saturat de poceala mediatica si ar vrea sa-si inlocuiasca temerile cu vesti bune?
Si cu toate astea, putinele motive datorita carora oamenii pot sa-si oblojeasca aspiratiile retezate cu drujba sunt asezate la margine, iar pe ecrane se lafaie fetele celor de-au pulverizat neuronul colectiv.
Marian Dragulescu a adus acasa doua medalii de aur. Am aflat asta de la stiri, pe imagini imprumutate de la un post codat. Pentru prima oara romanii, care pana si in perioada dictaturii aveau o oaza de speranta, un motiv sa se bucure laolalta cu multimea - am numit sportul (gimnastica, canotaj) - au fost privati de clipele in care ar fi putut sa uite de nemernici.
Pe un post generalist de mare audienta, in cadrul unei emisiuni de regula infecta, logodnica sportivului ii povestea prin telefon lui Madalin cum a trait momentele in care "Marocanul" uluia lumea intreaga. Afland eu ca delegatia Romaniei se pregateste sa ajunga in tara, am inceput sa butonez.
Nimic. Am dat un telefon si am aflat ca sport.ro transmite. Din pacate, nu-l am in pachetul de baza. Am luat inca o data posturile la rand. Cele de stiri il dadeau pe Mircea Geoana in direct, canalul public avea in program o telenovela japoneza.
Decis sa aflu care-i ratiunea pentru care aproape nimeni n-a considerat important sa transmita de la Londra evolutia gimnastilor romani, si nu si-a trimis un microbuz cu lighean la aeroport, mi s-a raspuns asa: daca nu era faza cu politica, probabil ca dadeau. Ca si microbuzele cu lighean sunt limitate, trebuie sa fie la Parlament, la sediile partidelor, la Sibiu.
Bine, dar cand
