A început să-şi vâre nasul în hardul calculatorului de când părinţii au cumpărat unul pentru sora mai mare, care intrase la Informatică. Se uita pe cărţi, încerca să aplice, căuta să descopere, să înţeleagă. În liceu, a câştigat primele locuri la concursurile judeţene şi naţionale de Informatică. O petrecere de majorat, o ceartă de adolescenţi, un accident şi un an de închisoare au schimbat totul.

Anul acesta a împlinit 23 de ani. Greutăţile prin care a trecut n-au lăsat urme doar pe chip, dar tânărul din Filiaşi - pe care îl vom numi Mihai - încearcă să le lase, pe cât poate, acolo, în trecut. Viaţa lui se împarte în două, despărţită printr-un văl subţire, pe care-l dă la o parte din când în când spre a lăsa oamenii să-l cunoască mai bine. Înainte, era un copil căruia îi plăceau cărţile de informatică ale surorii mai mari şi care se lăsa pradă provocărilor programării. „Părinţii îi cumpăraseră un calculator, care, de fapt, îmi era mie menit“, povesteşte zâmbind, uşor nostalgic şi mândru. Curiozitatea îl împingea să cotrobăie prin manualele ei, să dezasambleze piese, să încerce să construiască din nou. „La momentul acela era mai mult o joacă de copil“. Câţiva ani mai târziu, după ce-a intrat la liceu, lucrurile au devenit mult mai serioase. Însă, o întâmplare nefericită avea să-l oprească la începutul drumului.

Societatea l-a acuzat prima

Trei ani a durat procesul. A început când Mihai avea 17 ani, după luni bune de când, pe când plecau de la un majorat, câţiva băieţi le-au ţinut calea. O ceartă de adolescenţi teribili, care s-a încheiat cu o căzătură. Câteva zile mai târziu, procuratura bătea în poartă. „Au fost trei ani în care am continuat să merg la ore, pentru că eram judecat în libertate“. La şcoală, unii au fost de partea lui, alţii dimpotrivă. Înainte ca justiţia să dea un verdict, ei l-au condamnat. L-au privit cu neîncreder