Tratatul de la Lisabona - mai multe drepturi pentru Parlamentul European şi parlamentele naţionale

Uniunea Europeană este puternică în lume doar când vorbeşte cu o singură voce. Tratatul de la Lisabona este o bază bună în acest sens.

În momentul de faţă, Uniunea Europeană funcţionează pe baza Tratatului de la Nisa, semnat de către cele 15 state membre pe data de 11 decembrie 2000. Această bază instituţională este insuficientă pentru ca o uniune cu 27 de state să poată funcţiona coerent şi răspunde provocărilor globale cu care ne confruntăm.

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană devine mai democratică, mai apropiată de cetăţean şi îşi sporeşte capacitatea internă de a lua decizii. Începând cu anul 2014, în Consiliul Uniunii Europene majoritatea deciziilor vor fi luate pe baza dublei majorităţi: pentru ca o iniţiativă legislativă să obţină avizul Consiliului, va fi nevoie de votul a 55% dintre statele membre, reprezentând 65% din populaţia Uniunii. Paralel, va scădea numărul sectoarelor politice în care deciziile pot fi luate doar în unanimitate, ceea ce dă Uniunii Europene o capacitate sporită de a acţiona.

În ceea ce priveşte Parlamentul European, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona duce la sporirea numărului sectoarelor în care se aplică procedura de codecizie (o iniţiativă legislativă are nevoie, în egală măsură, de acordul Consiliului şi al Parlamentului), ceea ce echivalează cu creşterea influenţei Parlamentului European – singura instituţie aleasă direct de către cetăţeni, adică singurul nostru mod de a influenţa direct procesul decizional de la Bruxelles. Tratatul conferă, de asemenea, mai multe drepturi parlamentelor naţionale, fiind primul Tratat care reglementează rolul acestora. Conform Tratatului, parlamentele naţionale „contribuie activ la buna funcţionare a Uniunii“. Parlamentul României, împreună cu parlame