Compatrioţii au probleme de adaptare lingvistică pentru a se înţelege cu localnicii din diferite regiuni ale ţării. Majoritatea comunităţilor spaniole au două limbi oficiale: spaniola (castiliana) şi cea locală. În multe situaţii, cea mai utilizată este cea locală. Mulţi dintre românii care au sosit în Spania, destul de siguri pe cunoştinţele lor de limbă spaniolă, au avut surpriza să constate că nu înţeleg nimic din conversaţiile purtate de localnici. Mai târziu, au descoperit că autohtonii au şi alte limbi pe care le vorbesc, în afara castilianei, cunoscută de străini drept limba spaniolă.

„Am aflat că nu vorbesc spaniola“

Claudia Nazare (32 de ani), din Constanţa, se află de trei ani şi jumătate la Madrid şi lucrează ca babysitter, având grijă de doi copii. Familia la care lucrează este originară din Galicia şi locuieşte la Madrid de trei ani. „A fost primul meu loc de muncă în Spania. Când m-am angajat, nu ştiam spaniolă. Cum copiii vorbeau o limbă din Galicia, eu am învăţat să vorbesc cum vorbeau ei. Deşi locuiam la Madrid, eu vorbeam galiciana”, afirmă Claudia. 

Acum un an, românca s-a angajat într-un restaurant, unde lucrează în weekenduri. „Mi-a fost foarte greu să comunic cu ceilalţi. Din cinci cuvinte înţelegeam două. Atunci am aflat că eu vorbeam galiciana, iar ei castiliana. A trebuit să o iau de la zero şi să învăţ limba care se vorbea la Madrid. Acum ştiu adevarata limbă spaniolă, castiliana, dar şi galiciana”, spune Claudia.   

Constituţia statului spaniol recunoaşte, pe lângă castiliană, încă trei limbi oficiale la nivel naţional: catalana (vorbită în Catalunya şi în Insulele Baleare), basca (în Ţara Bascilor) şi galiciana (în Galicia). Pe lângă acestea, se vorbesc numeroase alte limbi regionale sau dialecte. În comunitatea Valenciană se vorbeşte castiliana şi valenciana, ambele fiind considera