Cîteva impresii mentale despre “majorităţi conjuncturale”, “dezbateri de idei”, “luptă de orgolii” şi alte cîteva chestii care mă intrigă.

Vreau sa fac unele precizari apropo de cîteva afirmaţii şi întrebări retorice pe care le-am auzit la teveu şi care-mi jignesc inteligenţa:

1. Toate majoritaţile sînt conjuncturale. Nici o majoritate parlamentară de pe pămîntul ăsta nu e eternă. Mai mult, nici o alianţă politică nu e eternă, ci provizorie şi conjuncturală. Şi e normal să fie aşa, fiindcă altfel, Doamne Fereşte!, ţărăniştii încă ar fi în alianţă cu partidul lui Averescu, rămaşi aşa de prin anii ‘30, iar Anglia aliata Prusiei de pe vremea lui Napoleon. Nu cred că e un secret pentru nimeni că toate naţiunile actualei Europe Unite s-au bătut şi s-au aliat conjunctural care cu care timp de sute de ani.

Aş prefera să nu mai aud din gura cuiva acestă inepţie retorică cum că majoritatea din jurul lui Johannis e conjuncturată. Fireşte că e conjuncturală, la fel de conjucturală precum oricare dintre alianţele dintre cele patru-cinci partide din ţara asta care au văzut Parlamentul în douăzeci de ani şi s-au combinat toate cu toate, în fel şi chip, în momente diferite. Şi alianţa dintre PD şi PNŢ-CD era conjuncturală, ca şi cea dintre PD-L şi PSD, ca şi cea dintre PSD şi PNL. La fel e şi-n Germania, Belgia, Franţa, Cehia…. Alianţa dintre hidrogen şi oxigen e conjuncturală în molecula de apă şi e bine că e aşa. Altfel, ar fi jale şi scrîşnirea dinţilor.

2. Aud moderatorii TV tot întrebîndu-i pe politicienii din platou dacă nu cumva blocajul ăsta ţine “orgolii”. Simt că m-apucă disperarea. Cum adică orgolii? Nu e vorba de nici un orgoliu. E vorba de INTERESE. Repet, INTERESE. Care sînt alea? Păi, de ordin superior, evident!

3. Aud politicieni, pe Oprescu mai ales în ultima vreme, întrebînd retoric înainte de a răspunde: “Vreţi să fiu sincer cu dvs?”