În ciuda unor estimări care prevedeau exact contrariul, bazându-se pe impactul crizei economice globale, meciul politic dintre dreapta şi stânga, la nivel european, a fost în acest an clar tranşat în favoarea primei opţiuni.
265 la 184, acesta a fost scorul final consemnat în dreptul Partidului Popular European (PPE) şi, respectiv, al celui socialist (PSE). Din punct de vedere strict aritmetic, numărul de mandate pe care PPE îl va deţine în Parlamentul European în perioada 20092014 e mai mic, 265, faţă de 284 în legislatura trecută, însă asta se datorează retragerii conservatorilor britanici, care, împreună cu alte câteva partide de pe continent, au alcătuit un grup politic separat (CRE), care se plasează ca pondere pe poziţia a patra, cu 54 de mandate din totalul de 785, câte există în total în Parlamentul European. Socialiştii, care au scăzut la 184 de europarlamentari, faţă de 215 cât au avut până în iunie 2009, au fost surprinşi şi descumpăniţi de dimensiunea înfrângerii. Cu atât mai mult, cu cât formaţiunile de centru-dreapta au obţinut rezultate excelente în toate cele 5 mari state europene Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Spania , chiar 6, dacă mai adăugăm pe listă şi Polonia.
Sigur, pare surprinzător că, în vremuri de criză economică severă, când se presupune ca interesul pentru protecţia socială, unul dintre principalii cai de bătăie ai stângii, să crească electoratul din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, a decis să penalizeze tocmai partidele cu această orientare. Trei ar putea fi principalele explicaţii. Prima e aceea că alegătorii din multe state de pe continent par să împărtăşească în majoritate opinia că partidele de centru-dreapta sunt mai competente din punctul de vedere al capacităţii de administrare a economiei. Fără îndoială, un argument serios în momentele complicate pe care le traversăm. În al doilea rând
