În Libertatea de ieri, pe ultima pagină, era un articol mare despre niște canibali care își mănâncă morții, ilustrat cu niște poze mari. Cu canibalii cu pricina, care își tranșau morții. Da’ foarte clare pozele, nu știu cum să vă explic… Și nici nu prea vreau, ca să nu vomitați pe tastaturi. Ce știu e că articolul respectiv a fost consecința următoarei ședințe de sumar. Îmi cer scuze în avans, pentru limbajul dur:
Redactor-șef: Mda… Ia să vedem, ce propuneri avem?
Șef Departament Țâțe: Am eu niște țâțe.
Redactor-șef: Da? Serios? Pă bune?
Șef Departament Țâțe: Da, șefu, pă bune.
Redactor-șef: Bă, boule, ce-i aia “Am eu niște țâțe”? Normal că ai niște țâțe, că d-aia ești șef pă ele. Mie să-mi spui ce fel dă țâțe ai, asta mă interesează. Asta e ședință dă sumar, nu conversație dă plăcere. Ședință dă sumar, băăă! Ai înțeles?
Șef Departament Țâțe: Da, șefu.
Redactor-șef: Deci ce fel dă țâțe ai?
Șef Departament Țâțe: Mari.
Redactor-șef: Bă, tu ești prost sau faci mișto dă mine? Normal că mari! Ai văzut tu vreodată la noi în ziar țâțe mici? Ale cui sunt, cum arată, ce poveste are în spatele lor, asta mă interesează. Țâța care nu spune o poveste n-o cumpără cititoru’, ai înțeles? Helăăău!
Șef Departament Țâțe: Are poveste, șefu’, da’ am uitat-o. Mă duc s-o caut, c-am notat-o p-o bucată dă hârtie igienică.
Redactor-șef: Du-te și să nu mai vii azi, că m-ai enervat. Și nu-ți mai intră nici o țâță, săptămâna asta, să fie clar, să te usture la bani. Nu vii cu țâțele pregătite, nu mănânci. Hai, valea. Trecem la chiloți.
Șefă Departament Chiloți: Da… Deci, șefu’, deci am mai mulți, da’ depinde dă care vreți. Am albi cu buline, pă o fată foarte sexy, o manechină care s-a dat acum 8 ani la Mutu, în sensu’ că i-a dat număru’ dă telefon, da’ el n-a sunat-o, că pă vremea aia să ardea cu Andreșan, și mai am unii mișto, cu d
