- Diverse - nr. 402 / 20 Octombrie, 2009 Intr-o tara ca Romania, delirul a ajuns maxim, totul e european, ce nu e european nu e bun, ce nu are niste stele galbene, tot mai mult verzi, risca sa treaca drept necredibil, risca sa fie nedigerat de piata, nici chiar de cei mai africani dintre europenii mioritici. Fandosire, staif, pretiozitate sau pur si simplu laitmotive politice bolnave, eczeme menite sa acopere goluri de idei in discursuri. Etcetera. In aceasta Europa europeana (aici nu e pleonasm!) am fost umilit pentru ca sunt roman. In urma cu cateva zile, ma intorceam de la Zurich la Budapesta, cu avionul. La Budapesta a trebuit sa reclam pierderea unei valize, sa completez cateva teancuri de formulare in fata unor vamesi inepti, care nu acceptau sa imi vorbeasca decat in limba maghiara, pretinzand ca engleza sau franceza, pe care li le cerusem eu, nu sunt limbi internationale. Le-am explicat civilizat ca nu pot vorbi in galop de pusta, dar nu au inteles ca nu stiu maghiara. De fapt au inteles, dar nu au vrut sa accepte. Mi-au cerut cheia valizei, desi vama fusese facuta inca de la Zurich, dar le-am dat-o. Dispretul aratat la control, sila fata de romani a ungurilor, a unora, desigur, nu imi e straina, dar comportamentul acesta al lor a fost absolut medieval. Cum altfel decat imbecil, primar si demn de mila poate fi un vames care se razbuna pe un pasaport romanesc in contul unor dispute istorice de cand lumea? Oare cat Mihai Viteazul trebuia sa nu ne taie ca sa il urasc si sa nu am fata de el altceva decat compasiune? Cat nu trebuia sa eliberam noi Budapesta ca sa pot circula normal, fara junghiul vamesului? L-am intrebat chestiuni de procedura in engleza si el dadea din cap cu o privire autoritara de tortionar nazist, de am crezut ca ii creste pe loc si mustata. Mi-a stampilat in sila formularele cu stema Ungariei, apoi m-a trimis la alt ghiseu, apoi la altul si