Dacă te încumeţi să-i judeci pe contemporanii tăi, e necesar să faci simultan exerciţiul de a te judeca pe tine. Şi dacă vei avea curajul să fii aspru cu propria ta persoană, abia atunci să ai cutezanţa să aplici aceeaşi măsură şi altora - este principiul care stă la baza acestor Exerciţii de sinceritate (ultima carte a lui Ion Vianu), stârnite de furtuna dosariadei din 2006.
Rememorarea, anamneza episodului din 1977, când autorul intra în disidenţă, aderând la Mişcarea Goma, cu asumarea tuturor reacţiilor dure ale regimului comunist, sfârşind cu părăsirea ţării, trasează, în fapt, o cale de acces. Calea de acces, deloc uşoară, către libertate a insului ţinut captiv într-un sistem, amestec de teroare şi corupţie, şi al cărei parcurs luminează intens contextul social-politic al acelor vremi, dar şi un caracter uman exemplar. Atunci, în acele zile, când am semnat Apelul lui Goma, apoi au apărut la Europa Liberă informaţii despre cum am fost dat afară din facultate, atunci, în acele zile, m-am simţit liber, spune Ion Vianu, marcând acel moment imponderabil în care jubilaţia şi plenitudinea iau locul depresiei şi al fricii.
Exerciţiile de sinceritate sunt o mărturie pe care autorul o face, în primul rând, pentru generaţia tânără, dar nu sunt sigur că va putea înţelege mai bine cum era atunci, pentru că studiezi documentele trecutului şi încerci să fii cât mai aproape de el, dar nu ajungi să reconstitui niciodată complet trecutul. Generaţia tânără, şi nu doar ea, poate găsi în această carte, cu siguranţă, un foarte util şi prietenos îndreptar moral: cum te raportezi la propria-ţi persoană, la propria-ţi conştiinţă şi ce faci atunci când duplicitatea din jur devine normă? Ce câştigi şi ce pierzi? Este, ne spune Ion Vianu, o chestiune individuală şi, mai departe, eu cred că în viaţă trebuie să fii gata să pierzi anumite avantaje. Şi, până la ur
