În 2010, bugetul alocat programelor naţionale pentru boli cronice va fi redus cu 15%, deşi românii sunt campioni la cancere, boli de inimă, diabet şi tuberculoză. Asta înseamnă că mai puţini pacienţi, fie în tratament, fie nou-diagnosticaţi, vor beneficia de terapii.

Şi e aiurea să ne mai tot mirăm că la cancere, boli de inimă, diabet, tuberculoză şi alte nenorociri nu cedăm primul loc de mai mulţi ani. În farmacii bântuie falimentul. Săptămâna trecută, preşedintele Colegiului Farmaciştilor a anunsţat că jumătate dintre farmacii se îndreaptă rapid spre faliment dacă vor primi banii pentru compensate şi gratuite abia peste jumătate de an. Tot în 2010, este posibilă revenirea plafonului la compensate pe umerii medicilor. De asemenea, se va dubla perioada de decontare a medicamentelor eliberate de farmacii. Adică, farmaciile vor primi banii pentru medicamente vândute în ianuarie în cel mai bun caz în luna iunie. În acest an, sumele adunate la fondul de asigurări de sănătate au scăzut cu o treime, dar numărul serviciilor medicale a crescut. În 2010, an record în privinţa şomajului, cu siguranţă, acest fond se va subţia drastic. Şi iată-ne într-un spital oarecare din ţara asta. Medicul are nevoie de analize, de investigaţii pentru un diagnostic de certitudine. Căci, altcumva îl pândeşte malpraxisul. Dar sunt sute, poate mii de pacienţi care fac şpagatul între viaţă şi moarte pentru că n-au bani de analize, n-au bani de tomograf sau RMN, obligatorii pentru diagnostic şi tratament corecte. Pentru că, la ora actuală, şi cu atât mai mult în 2010, majoritatea acestor investigaţii au preţuri mari. În multe spitale, pacienţii se încălzesc doi şi chiar trei într-un pat. Dacă au bani pentru consumabile e bine, dacă nu au, e la fel. Medicii apelează la tot felul de artificii pentru a mai obţine o analiză pentru unul, o pastilă pentru altul, asistentele fac schimb d