Acestia au fost „nascuti” de Conor Mcpherson, dramaturg contemporan irlandez si „crescuti” în traducerea regizorului Cristi Juncu, secundat de Laurentiu Blaga, avându-i ca protagonisti pe Theo Marton, Catalin Mîndru si Marius Turdeanu.

Ei manânca „gogosi”, începe spectacolul: „O imagine apare spontan în cap; încet, oamenii pe care îi contine încep sa se miste si sa vorbeasca, apoi pleosc: iata-i în pagina:” Joe, Ray si Frank. Gogosile „mâncate” sunt vândute spectatorilor. O atmosfera atât de aproape de spectator, intima, o lumina clara, un text care naste imaginatia. „Hotii” te pot face sa crezi ca sunt gata sa actioneze, ca au un plan pe care ti-l vor dezvalui, ca îsi vor trage cagulele pe capete, dar ei, rup gogosile aburinde si moi din care ies umpluturile pe rând: Joe (Catalin Mîndru): „M-am bagat sub plapuma si m-am covrigat în cearsaful curat. Eram un fost politist. Da’ eram bun defapt. Dreptate. Copilu’ pe care-l împuscasem fusese un accident. Si Deborah Nustiucum, sora dilarului de droguri, era defapt nevinovata. si când sa atentez la nevinovatia ei… a intrat Frank. Râdea singur si mirosea pân’ la mine-a bautura. Îmi placea de Frank, vroiam sa fiu ca el.” Ray (Theo Marton): „Ajunsesem sus si tocmai îi dadeam jos chilotii când usa de la camera ei s-a deschis brusc. Si-un pustan pletos a navalit afara turbat. A sarit pe mine, si ea zbiera: VyVyan, Nu!. M-a-mpins înapoi în casa scarii. Am încercat sa-mi trag pantalonii, da’ am cazut pe scari în jos pâna pe masa din hol. Telefonu’ de pe ea a zburat si-a iesit prin sticla din usa de la intrare. si, nu mai trebuie sa va spun, într-o secunda eram afara-n masina, ca vântu’.” Mare gigolo acest Ray. Frank (Marius Turdeanu): „Da’ p’orma, în noaptea aia, mi-am adus aminte de o tipa pe care-o cunoscusem când eram de vârsta lu’ Joe. Din când în când îi spalam geamurile si-i taiam iarba. Avea doi copii mici