De şapte luni, Mihai D. încearcă să vândă un apartament în Dorobanţi. Deşi a mai lăsat la preţ, cumpărătorii se lasă aşteptaţi. Vrea să-şi vândă locuinţa din zona Dorobanţi, în Capitală, de luni bune, dar ţine cu dinţii de preţ. Sursa: Arhiva EVZ

Mihai D. a dat anunţ pentru vânzarea apartamentului de „trei camere, la parter înalt, cu boxă” în luna martie a acestui an. Nu îl presează datoriile, ci vrea să scape de toate bunurile pe care le mai are în România.

Şi asta în schimbul unui preţ „echitabil” - 150.000 de euro a menţionat el în anunţ. Locuinţa are 80 de metri pătraţi şi e într-o clădire construită în 1956, în zona Ambasada Turciei. Mihai este doar unul dintre cei care încearcă să-şi vândă locuinţa de luni bune.

În primăvară, mai mulţi clienţi au fost interesaţi de zonă şi de parterul înalt. „Doi au vrut să deschidă o galerie de artă, câţiva erau interesaţi de birouri, dar majoritatea l-au dorit pentru lo cuinţă. Ofertele de preţ au fost însă refuzate în prima lună de către proprietar”, spune Dana Bănişor, agent la Re/max Advantage.

Abia în câteva luni, Mihai D. realizează că nu va obţine preţul dorit, în condiţiile în care piaţa scăzuse simţitor. „În iulie, m-am înţeles cu un client să vând cu 125.000 de euro. El voia să-l cumpere făcând un credit”, povesteşte Mihai D. Deşi, iniţial, banca i-a spus clientului că se califică, în septembrie îl anunţă că refuză împrumutul „pentru că imobilul a fost încadrat la “Urgenţa 2 în 1993”.

Clasificarea se referă la unul din cele cinci criterii realizate în funcţie de anul de construcţie şi riscul seismic. Imobilele mai vechi de anii ă70 au fost împărţite fie în risc seismic de gradele I sau II, fie în Urgenţe 1, 2 sau 3. Proprietarul ar fi dispus să dea locuinţa şi cu 120.000, dar deocamdată nici un client nu apare la orizont.

„Toată vara n-a s