De multe ori se întâmplă ca fotbalul să derapeze fatal, să scape mingea de sub control, iar aceasta să perforeze la întâmplare porţi de bogaţi, suflete de fani aroganţi, blazoane respectate, încărcate de istorie.

Seara de marţi a Ligii Campionilor a fost una dintre acelea cataclismice. Destinul s-a răzbunat pe cei puternici şi a prăvălit ruşinea asupra lor. În zumzetul ăsta anarhic nici nu mai ştii încotro să-ţi îndrepţi privirea. Asupra victoriei lui Rubin Kazan pe legendarul Camp Nou, a egalului lui Dinamo Kiev pe San Siro sau spre furtuna stârnită de Urziceni la Glasgow…

Experienţe repetate ne arată însă că istoria celor mici este efemeră. Calicii se bulucesc să sfâşie veşmintele stăpânilor fotbalului, iar spre începutul iernii se întorc schelălăind în propriile campionate. Trio-ul estic trimis anul ăsta să răscolească ordinea este alcătuit din Unirea, Rubin şi Dinamo Kiev. Anul trecut s-a întâmplat la fel, cu CFR Cluj, BATE Borisov şi Anorthosis Famagusta. Toate s-au veştejit la prima brumă.

Ardelenii au rămas cu nostalgia victoriei de pe Olimpico, ciprioţii cu faptul că au fost egali cu Werder şi Inter Milano şi superiori lui Panathinaikos, iar bieloruşii n-au putut fi învinşi de Juventus, în dublă manşă. Acum doi ani, norvegienii de la Rosenborg făceau senzaţie pe Stamford Bridge, determinau demiterea lui Mourinho şi măturau pe jos cu Valencia. Exemplele pot continua, cu FC Copenhaga (în 2006 a învins pe Manchester United şi Celtic, dar tot pe ultimul loc în grupă a terminat), FC Thun şi Artmedia Bratislava, în 2005, şi tot aşa…

Între timp, rebelii s-au întors la casele lor, din care mai ies arareori prin Europa. În schimb, “boierii” o duc bine-mersi, au uitat demult de noaptea de mahmureală în care au pierdut cu bieloruşi, români, ciprioţi sau danezi şi acum câştigă din nou glorie, cupe şi mulţi bani.

Sigur, recenta performanţă