După ce Traian Băsescu l-a acuzat de maximă superficialitate pe fostul consilier Andrei Pleşu, aşteptam tableta acestuia din urmă din Adevărul. Ea a venit, dar fără artificii şi atacuri. Omul doar invită la calm. Iar de calm n-are nevoie nimeni pe timp de alegeri şi pe timp de criză economică. Dar… cică aşa sînt ăştia săraci, mai răi, scrie filozoful. În urmă cu cîteva zile preşedintele îl acuza la Prima TV de incompetenţă pe fostul său consilier în externe, Andrei Pleşu.
Da, spre exemplu când un consilier vine şi îţi dă un document important, că e de politică externă, să spunem, la semnat şi spui:”Ce conţine?” şi constaţi că nu ştie, nu se poate aştepta să fie pupat pe frunte. Atunci poţi să-i spui şi brutalitate cazonă, da? Când prezinţi preşedintelui României în avion documente pe care să le semneze şi întrebi “Dar despre ce e vorba?”, “Nu ştiu”. Deci, eu semnam, ca preşedinte, un material lucrat de cineva din departament….
Să ai decepţia să constaţi că nu ştia ce îmi propunea să semnez poate fi un moment în care poţi avea orice reacţie pentru că instantaneu te întrebi: “Dar până acum, de atâtea luni, omul ăsta a ştiut ce mi-a dat la semnat sau am semnat ce mi-au dat nişte funcţionari din direcţia lui?
Andrei Pleşu face astăzi fotografii cu chestiuni de isterie electorală, de undeva din turnul de fildeş. Se plînge de calitatea deplorabilă a dezbaterilor, de probăsescieni şi antibăsescieni etc.
Presa a cultivat şi cultivă, cu un zel demn de o cauză mai bună, atacul, injuria, calomnia, scandalul. Ore întregi, la diferite posturi de televiziune, se distribuie acuzaţii, se încurajează batjocura, limbajul de stadion înfierbântat, furia. La Realitatea, se face o ipocrită campanie pentru „respect” pe fundalul unor emisiuni la care sunt invitaţi tot soiul de ipochimeni fără onoare şi fără minime reguli de conduită. Societatea e polarizată isteric:
